Tag Archives: travel
Imagine

Vizita la Harvard University

11 Aug

In acest weekend sunt in Boston. Am venit sa imi vizitez una dintre colegele mele de apartament de pe vremea liceului, pe care nu am mai vazut-o de 4 ani. Am fost tare incantata ca ne vom revedem si a voi putea vizita Bostonul alături de cineva drag.

Prima oprire a fost Harvard. De când am plecat din New York, vineri după amiaza, am avut emoții pentru ca voi merge si eu sa vad acesta legenda a educației si a elitei. Iar după ce am înnebunit-o pe Maria cu toată întrebările posibile, m-am bucurat de o dimineața insorita in campusul din Cambridge.

Am facut ceva poze. Enjoy!

20130810-213250.jpg20130810-213305.jpg20130810-213318.jpg

20130810-213343.jpg

20130810-213406.jpg

20130810-213428.jpg

20130810-213419.jpg

20130810-213521.jpg

20130810-213532.jpg

20130810-213546.jpg

20130810-213555.jpg

20130810-213606.jpg

20130810-213616.jpg

Palau Ducal dels Borja/Palatul ducal al familiei Borgia

28 Iun

IMG_2530

Arde! Arde! Trebuie sa scriu acum!!

Desi mai am o singura zi aici, in Spania, nu ma pot abtine sa nu scriu sa va povestesc despre vizita pe care am facut-o astazi la Palatul Ducal Borja (sau Borgia), din Gandia. Am asteptat cam mult pentru acesta vizita, am amanat mult momentul in care sa merg sa fiu turist si nu student pentru cateva ore, insa nu m-am lasat. Daca ma credeti, acum cateva nopti, am visat ca eram in Bucuresti si regretam tare ca nu am apucat sa vad palatul si imi spuneam ca nu voi mai avea curand ocazia sa mai vizitez Gandia. Asa ca, am fost in vizita.

palauborja2

Veti spune ca da, tocmai acum m-a apucat interesul pentru istoria Spaniei si a familiei Borja (in italian Borgia) tocmai acum, cu serialul omonim. Partial, aveti dreptate. Dar doar partial. Am fost tare mandra s-o vad pe Ana Ularu intr-unul din episoade si asa am inceput sa ma uit (am si terminat toate sezoanele), insa pasiunea pentru istorie am avut-o dintotdeauna, mai ales pentru cea medievala. Asa ca tot ce tine de Europa secolelor 15-17, Renastere, influenta religiei catolice, luptele si controversele familiilor conducatoare ma tine in „priza”. Si, da, seriale gen The Borgias, The Tudors, iar acum, nou descoperitul Isabel sunt un drog. Si aproape de fiecare data, stau si ma gandesc cat de misto ar fi s-avem si noi astfel de seriale, cu teme istorice. Cine stie, poate candva vom avea.

Dar acum sa va spun cate ceva despre Palatul Ducal.

La inceputul secolului al 14-lea, Palatul Ducal al familiei Borja a servit drept resedinta unor membri remarcabili ai coroanei de Aragon, pana cand, in 1485, a fost achizitionat de cunoscuta familie Borja, devenind astfel casa ducilor de Gandia.

Duci Borja de Gandia au fost 11 in total, insa cei mai cunoscuti raman Alfonso, devenit Papa Calixt al III-lea, Rodrigo, devenit si el Papa, avand numele de Alexandru al VI-lea, copiii naturali ai acestuia Juan, Cesare si Lucrezia, dar si poate cel mai important membru, Francisco, canonizat de Biserica Catolica.

statuesborja

Numele Borja vine de la satul aragonez din care provin acestia.

Palatul Ducal Borja din Gandia (Palacio Ducal de los Borja) este casa natala a Sfantului San Francisco de Borja, care a fost un preot spaniol canonizat. Partea cea mai veche a edificiului dateaza din secolul al XV-lea, dar aceasta a fost restaurata si transormata in sanctuar de catre Iezuiti. Palatul are 2 porti: una gotica si una in stil renascentist. Interiorul adaposteste niste saloane magnifice printre care si Galeria Aurie, in stil baroc si cea a Coroanelor. Palatul Ducal se afla in apropiere de primarie iar fatada sa principala este realizata din caramizi. (sursa)

Dupa ce moare al unsprezecelea duce si nu are descendenta, la mijlocul secolului al 18-lea si dupa ce trece in proprietatea mai multor persoane, palatul ramane abandonat pret de aproape un secol, fiind mai apoi achizitionat de Compania lui Iisus (iezuiti) in 1890, deoarece a fost casa natala a Sfantului Francisco, al patrulea duce de Gandia si al treilea General al Ordinii Iezuitilor.

palayducal3

palauducal4

palauducal5

Imparateasa Isabel a Portugaliei.

palauducal6

Miniatura a Palatului, asa cum arata in secolul 15.

palauducal7

palauducal8

IMG_2515

Capela neogotica

palauducal9

palauducal10

palauducal10

palauducal11palauducal12

IMG_2522

Capela Sfanta

palauducal13

Curtea palatului

palauducal14

palauducal15

palauducal16

palauducal16

Salonele Coroanelor

palauducal17

palauducal18

si-o poza cu mine 😀

ralucamuresan

Ceea ce m-a frapat in aceste incaperi este tavanul Salonului Glorificarii (Salon de la Glorificacion), pictat de Gaspar de la Huerta, reprezentand canonizarea lui Francisco de Borgia, iar legatura dintre cer si pamant este prezentata a fi facuta prin intermediul virtutilor pe care le reprezinta membrii de seama ai familiei Borgia, cei doi papi, Calixt al III-lea si Alexandru al VI-lea.

Gaspar_de_la_huerta

*parte a picturii de pe tavan
(sursa)

Galeria aurita

palauducal26

palauducal18

Podeaua – elemente ceramica valenciene, reprezentand cele patru elemente primordiale: focul, aerul, apa si pamantul, dispuse concentric.

palauducal19

Terasa

palauducal19

palauducal20

palauducal20

palauducal21

palauducal21

palauducal22

palauducal23

palauducal24

palauducal25

Satisfactia lor e bucuria mea

28 Apr

raluca muresan tour guide

Nu stiu daca este un obicei pe care ni-l cream de-a lungul anilor sau doar o tendinta naturala de a privi in urma, dar de fiecare daca cand incerc sa analizez situatia in care ma aflu in prezent, ma vad comparand-o cu ceea ce era acum o luna, trei, sase sau un an. Nu prea trec de aceasta limita de un an. Faptele sunt inca proaspete.

Cu cateva saptamani in urma am inceput, timid, munca la un proiect nou de-al meu. Deocadata pasii sunt pe research si creioanarea ideilor, obiectivelor si analizarea posibilitatilor de realizare. Incet-incet. Insa nu pot sa nu ma gandesc, sa nu compar. In ultimul an, viata mea s-a schimbat mult, s-a intors cu 180 de grade si stiu ca va continua sa ma surprinda si de acum incolo.

Dar ce faceam acum un an, ca tot ma „bantuie” aceasta intrebare?

Acum un an am organizat integral, singurica, prima vacanta a unor turisti englezi. Inceputul a fost cam asa: tarziu, aproape de miezul noptii, ma suna un amic din Londra sa ma intrebe daca as putea sa le fac unor cunoscuti o mini-vacanta in Romania. Evident am zis da, fara sa clipesc, iar dupa cateva ore, deja aveau cateva oferte de trasee si activitati pentru posibilul voiaj.

In acel moment, aveam in spate doar un sezon de ghidarie, era urmatorul pas, oarecum. Urmatoarea provocare care mi se dadea. Nu vreau sa va spun prin ce emotii am trecut. Emotii, putina frica, dar si bucurie.

Da! A fost multa bucurie, scaldata in lacrimi! Dar asta am simtit-o cateva saptamani dupa ce totul s-a incheiat.

Vacanta cuplului englez dornic sa viziteze Romania a mers foarte bine, am avut grija de fiecare detaliu – zboruri dus-intors, transfer, cazare, mese, transport cat mai comfortabil, vizite interesante, informatii utile, dar si captivante, timp liber, activitati si locuri diverse. M-am simtit, deseori, ca as fi in vacanta cu ei, nu ca as lucra pentru ei.

Dupa ce ne-am luat ramas bun la aeroport si ne-am urat de bine, promitandu-le sa le dau de stire cand voi ajunge in Londra, am plecat spre casa, linistita si impacata ca totul a iesit bine si mi-am vazut de treburile mele mai departe.

Apoi a urmat bucuria scaldata in lacrimi, cand intr-o dupa-amiaza, am gasit in posta un plin trimis cu „Royal Mail” si care continea o minunata scrisoare de multumire si multe poze cu noi, facute de ei. Mi-au spus cat de bine s-au simtit, cat de placut a fost, cat de incantati au fost de mini-vacanta lor si de mine.

A fost cel mai frumos feedback primit!

Hola, España! Hola, Valencia!

31 Ian

74122_10200517727086418_1416605702_n

La multi ani, 2013! 🙂 La multi ani si mie, ca am mai facut un an si bine am venit in Valencia!

Acum mai bine de o luna si jumatate va povesteam cum s-a derulat tot procesul Erasmusului meu, iar intre timp am dat „update location” in Valencia.

Sarbatorile mi-au fost minunate, inca o dorinta arzatoare mi s-a implinit, aceea de a fi de Craciun la New York, din nou. Am zis-o de cateva ori, 2012 a fost cel mai bun an pana acum. Un prieten a tinut sa ma corecteze: „Primul din cei mai buni ani.”. Cu putina teama, tind sa fiu de acord cu el.

De fapt, nu e teama. E putina emotie in fara necunoscutului. Asa m-am simtit ieri, cand am aterizat pe Manises si asa m-am simtit si azi, inainte sa strabat parte a orasului pe jos. Dar incet-incet, emotiile trec.

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin mai greu, de data asta, sa plec. E o schimbare ce m-a facut sa mai multe ganduri, mai mult stress si sa nu ma arunc cu capul inainte, la fel ca alte dati.

Insa orasul cochet ce ma astepta mandru si-a meritat asteptarea si emotiile. Dupa doar prima zi pot spune ca imi place: de la ziduri foarte vechi, din primele secole dupa Hristos, pana la adevarate palate medievale, catedrale, piete si pana la stiluri arhitecturale futuriste, totul se combina armonios si parca ma invita sa-i descopar secretele. Simt ca ma va cuceri :).

Plimbarea de azi a fost ca un dezmierdare dupa sesiune, proiecte, mutare si frigul de la Bucuresti. Ah! Dar nu v-am spus… de la -10 grade Celsius, indurate la Bucuresti, azi am primit o recompensa de 25 cu plus. Viva la vida!!

Cateva din pozele pe care le-am facut sunt acestea, sper sa va placa. Mai multe, pe instagram si Facebook.

75856_10200517600123244_830069076_n

230450_10200517597283173_747509976_n

387056_10200517600643257_1114601962_n

391971_10200517605163370_1878633651_n

530596_10200517611603531_818816107_n

533757_10200517601083268_1017751070_n

556465_10200517597603181_751038767_n

„Get lost! It will help you find yourself!”. Asta ii place Stefanei sa zica des.

xxx

Ma mut in Spania!

10 Dec

valencia1

Hello, hello!

Nu e gluma, chiar ma mut! Nu de tot, ci doar pentru aproape 6 luni. Dar sa va spun intreaga poveste…

Anul trecut, cam pe vremea asta, doar visam si speram (sa trec de examenul la matematica) sa pot aplica la una din bursele Erasmus oferite de univerisitatea la care sunt studenta. Primul tren l-am pierdut, adica posibilitatea de a ma inscrie si a-mi trimite aplicatia cand eram studenta la SNSPA. Pe al doilea, am zis hotarat, ca nu-l mai pierd.

De bursele Erasmus stiam de multa vreme, prieteni de-ai mei au obtinut si profitat de astfel de oportunitati. Pentru ca da, sunt oportunitati. Sa mergi intr-o tara straina, sa studiez in alta limba (sau in engleza, daca esti norocos), sa intalnesti oameni noi, culturi noi, obiceiuri si chiar legi noi, e o oportunitate. Si o provocare, in acelasi timp.

Imi amintesc ca eram in anul II la Comunicare si atunci cand domnul profesor Bortun, cel ce ne preda semiotica, a facut prezenta si i-am spus ca una din colege este plecata cu Erasmus in Barcelona, s-a uitat foarte serios la noi si ne-a intrebam „Voi ce mai cautati aici? De ce nu sunteti si voi plecati?”, m-am intrebat si eu, in sinea mea, ce mai caut aici si de ce nu sunt in Spania, pentru ca imi doream atat de mult, inca de cand eram in Targu Mures.

Motive as fi putut gasi – si atunci si acum, uitandu-ma in urma – insa nu asta conta. Important era sa imi reiau visul abandonat, oarecum, pe drum, si sa fac ceva pentru a-l implini, daca inca mai reprezenta ceva ce imi doream. Si m-am pus pe treaba..

M-am inscris la o a doua facultate – Economia Turismului Intern si International/Universitate Romano-Americana – in primul rand pentru ca imi doream sa studiez acest domeniu, dupa ce am constatat ca imi place (aveam deja 1 sezon si jumatate de munca ca ghid turistic) si, in al doilea rand, pentru ca Universitatea ofera multe burse de studii (si nu numai). Iar alegerea a fost una inspirata..

Va spuneam mai sus ca acum un an speram sa fiu eligibila pentru o bursa Erasmus in Valencia/Spania si incercam sa adun cat mai multe „dovezi” ca da, trebuie sa ma aleaga pe mine: certificat de competente lingvistice D.E.L.E. pentru limba spaniola, experienta in campul muncii, in spaniola, activitati extrascolare, note bune la examene, motivatie cat mai mare si, evident, o dorinta foarte aprinsa in a studia acolo.

In martie am avut concursul – o proba scrisa si un interviu – si am fost aleasa. Tot procesul s-a incheiat la inceputul lunii noiembrie, cand am primit scrisoarea de acceptare de la universitatea valenciana si dupa ce mi-am ales materiile pe care vreau sa le studiez si orarul pe care il voi avea.

Mai lipseste sa imi cumpar biletul de avion si sa-mi fac bagajele si pot sa plec!

Pana la sfarsitul lunii iunie, astept oaspeti in Valencia! Promit sa fiu gazda buna!

ah… si inca ceva trebuie sa va mai spun; in cadrul programului european Erasmus, studentii care studiaza pentru un semenstru sau un an universitar la o universitate dintr-o alta tara decat cea de rezidenta, primesc lunar bani care sa le acopere o buna parte a chetuielilor. Tot ce trebuie sa faca studenti – evident! – este sa isi respecte atributiile, adica sa invete, sa se prezinte la cursuri/seminarii si sa acumuleze creditele necesare promovarii semestrului.

In vizita, la Chicago.

27 Noi

Am observat, in ultimele saptamani, daca trebuie sa ii spun cuiva ce mi-a placut cel mai mult in State, voi spune, fara sa gandesc prea mult, ca mi-a placut Chicago. Si chiar mi-a placut!!

Se spune ca acasa e acolo unde te simti bine, unde-ti sunt cei dragi. Tot asa, as putea spune ca acolo unde te asteapta un prieten bun, locul devine mai frumos.

Am fost in Chicago la inceputul lunii octombrie, dupa ce, oficial, mi-am terminat perioada de munca si incepea partea cu „travel”, din „work and travel”. Vizita a fost destul de scurta, atat programul meu, cat si al amicului meu bun Vlad nu imi permitea sa stau mai mult. Insa a fost foarte frumos!

Trecand peste faptul ca nu am prea realizat la inceput care-i, de fapt, distanta intre New York si Chicago, desi zborul a fost de 3 ore si era si o diferenta de o ora intre orele locale, timpul petrecut acolo m-a umplut de energie. Un oras frumos, cochet, mai mic decat NYC si mai putin aglomerat, dar cu un farmec deosebit. Nu stiu daca e vorba de lacul Michigan, „oceanul nostru” cum l-a numit Vlad, de oamenii linistiti, relaxati (nu stresati ca-n Manhattan) si bine imbracati, poate cafeaua de la micul dejun sau doar aerul chic ce plutea, dar ceva m-a facut sa decid, Chicago este most beautiful place so far.

Foarte devreme am aterizat, am mers sa luam micul dejun si am fost pusa in tema de Vlad despre cum ne va fi ziua, pe unde ne vom plimba, ce vom vizita, poate chiar unde vom manca, evident unde vom merge la shopping si, spre seara, cum vom urca pana la etajul 96. Curios, mi-a placut mai mult in John Hancock Tower decat in Empire State Building.

Mi s-a mai alaturat un prieten de-al lui Vlad, tot roman, tot ardelean, iar glumele si povestirile au facut ziua si mai frumoasa.

Ne-am facut poze cu fasolea, cu fantana lui All Bundy, iar eu am incercat sa surprind cam tot ce mi-a atras atentia sau mi s-a parut frumos.

Spre seara, am luat cina la Cheesecake Factory – nelipsita pizza specifica lui Chicago si 2 feluri de cheesecake. In rest, plimbari, poze, shopping, rasete si multa voie buna.

Sper sa va placa pozele pe care le-am facut!







Trump Tower










Fasolea






New York City – mi casa es su casa

13 Oct

Au trecut deja 4 luni de cand sunt aici, in New York. Atat in New York City (a se intelege Mamnhattan), cat si in Inwood, prima localitate, foarte mica, dupa ce treci „podul”, dupa JFK Airport (situat in Queens) inspre Long Island. Diferenta e doar administrativa si, evident, in ceea ce priveste pretul unei curse cu taxi-ul. Doar pentru ca oficial e Long Island, mai adaugam 20$.

In aceste 4 luni am invatat diverse si cunoscut multe locuri, mai ales cu dorinta mea mare de a-mi lua licenta de ghid turistic. Dar mai multe despre acest subiect „fierbinte” va spun saptamana viitoare. Acum va spun despre saptamana pe care am petrecut-o cu doi musafiri foarte speciali, care mi-au mancat zilele. 🙂 Marius si Iza.

Cu Marius am fost colega in liceu, iar pe Iza o stiu tot din liceu. Si ei au fost veniti pe timpul verii in State cu Work and Travel. De cum am ajuns aici, ne-am si puus pe facut planuri pentru vizita lor in New York, in octombrie.

Saptamana pe care am petrecut-o cu ei a fost, cu siguranta, cea mai vesela si mai colorata din intregul an 2012. Am ras de dimineata pana seara, ne-am plimbat pana ne-au lasat picioarele, am facut haz de tot ce era in jurul nostru, am facut atat de mult shopping incat, sunt absolut convinsa ca Marius nu va mai intra intr-un magazin in urmatoarele luni – din cauza stresului pe care i l-am cauzat – si am povestit, intr-un dulce grai ardelenesc pana am simtit ca ne doare capul si am adormit in metrou.