Arhiva | tour guide RSS feed for this section

Palau Ducal dels Borja/Palatul ducal al familiei Borgia

28 Iun

IMG_2530

Arde! Arde! Trebuie sa scriu acum!!

Desi mai am o singura zi aici, in Spania, nu ma pot abtine sa nu scriu sa va povestesc despre vizita pe care am facut-o astazi la Palatul Ducal Borja (sau Borgia), din Gandia. Am asteptat cam mult pentru acesta vizita, am amanat mult momentul in care sa merg sa fiu turist si nu student pentru cateva ore, insa nu m-am lasat. Daca ma credeti, acum cateva nopti, am visat ca eram in Bucuresti si regretam tare ca nu am apucat sa vad palatul si imi spuneam ca nu voi mai avea curand ocazia sa mai vizitez Gandia. Asa ca, am fost in vizita.

palauborja2

Veti spune ca da, tocmai acum m-a apucat interesul pentru istoria Spaniei si a familiei Borja (in italian Borgia) tocmai acum, cu serialul omonim. Partial, aveti dreptate. Dar doar partial. Am fost tare mandra s-o vad pe Ana Ularu intr-unul din episoade si asa am inceput sa ma uit (am si terminat toate sezoanele), insa pasiunea pentru istorie am avut-o dintotdeauna, mai ales pentru cea medievala. Asa ca tot ce tine de Europa secolelor 15-17, Renastere, influenta religiei catolice, luptele si controversele familiilor conducatoare ma tine in „priza”. Si, da, seriale gen The Borgias, The Tudors, iar acum, nou descoperitul Isabel sunt un drog. Si aproape de fiecare data, stau si ma gandesc cat de misto ar fi s-avem si noi astfel de seriale, cu teme istorice. Cine stie, poate candva vom avea.

Dar acum sa va spun cate ceva despre Palatul Ducal.

La inceputul secolului al 14-lea, Palatul Ducal al familiei Borja a servit drept resedinta unor membri remarcabili ai coroanei de Aragon, pana cand, in 1485, a fost achizitionat de cunoscuta familie Borja, devenind astfel casa ducilor de Gandia.

Duci Borja de Gandia au fost 11 in total, insa cei mai cunoscuti raman Alfonso, devenit Papa Calixt al III-lea, Rodrigo, devenit si el Papa, avand numele de Alexandru al VI-lea, copiii naturali ai acestuia Juan, Cesare si Lucrezia, dar si poate cel mai important membru, Francisco, canonizat de Biserica Catolica.

statuesborja

Numele Borja vine de la satul aragonez din care provin acestia.

Palatul Ducal Borja din Gandia (Palacio Ducal de los Borja) este casa natala a Sfantului San Francisco de Borja, care a fost un preot spaniol canonizat. Partea cea mai veche a edificiului dateaza din secolul al XV-lea, dar aceasta a fost restaurata si transormata in sanctuar de catre Iezuiti. Palatul are 2 porti: una gotica si una in stil renascentist. Interiorul adaposteste niste saloane magnifice printre care si Galeria Aurie, in stil baroc si cea a Coroanelor. Palatul Ducal se afla in apropiere de primarie iar fatada sa principala este realizata din caramizi. (sursa)

Dupa ce moare al unsprezecelea duce si nu are descendenta, la mijlocul secolului al 18-lea si dupa ce trece in proprietatea mai multor persoane, palatul ramane abandonat pret de aproape un secol, fiind mai apoi achizitionat de Compania lui Iisus (iezuiti) in 1890, deoarece a fost casa natala a Sfantului Francisco, al patrulea duce de Gandia si al treilea General al Ordinii Iezuitilor.

palayducal3

palauducal4

palauducal5

Imparateasa Isabel a Portugaliei.

palauducal6

Miniatura a Palatului, asa cum arata in secolul 15.

palauducal7

palauducal8

IMG_2515

Capela neogotica

palauducal9

palauducal10

palauducal10

palauducal11palauducal12

IMG_2522

Capela Sfanta

palauducal13

Curtea palatului

palauducal14

palauducal15

palauducal16

palauducal16

Salonele Coroanelor

palauducal17

palauducal18

si-o poza cu mine 😀

ralucamuresan

Ceea ce m-a frapat in aceste incaperi este tavanul Salonului Glorificarii (Salon de la Glorificacion), pictat de Gaspar de la Huerta, reprezentand canonizarea lui Francisco de Borgia, iar legatura dintre cer si pamant este prezentata a fi facuta prin intermediul virtutilor pe care le reprezinta membrii de seama ai familiei Borgia, cei doi papi, Calixt al III-lea si Alexandru al VI-lea.

Gaspar_de_la_huerta

*parte a picturii de pe tavan
(sursa)

Galeria aurita

palauducal26

palauducal18

Podeaua – elemente ceramica valenciene, reprezentand cele patru elemente primordiale: focul, aerul, apa si pamantul, dispuse concentric.

palauducal19

Terasa

palauducal19

palauducal20

palauducal20

palauducal21

palauducal21

palauducal22

palauducal23

palauducal24

palauducal25

Anunțuri

Andaluzia Road Trip, Day 1

3 Iun

roadtrip1

Mai in gluma mai in serios, de cativa ani incoace, de cand m-am apucat de meseria de ghid turistic, pe care stiti deja ca o ador, casa mea a fost ceva tot timpul schimbator. Prieteni de-ai mei adesea glumesc ca pentru mine, „acasa” e atat de relativ, incat acolo unde mi-e geanta si telefonul, acolo mi-e si resedinta temporara. Dar, daca treaba cu resedinta e asa cum e, cand vine vorba de prieteni, sunt destul de statornica si tin tare la ei si la ceea ce ne leaga. Iar fiecare moment pe care il putem petrece impreuna trebuie fructificat. In rest, traieasca Skype, Viber, Whatsapp si iMessage, nu?

Cu Mimi sunt prietena din clasa a noua, adica de vreo 8 ani. Vorbim zilnic la telefon, stim toate detaliile despre orice ni se intampla zi de zi, insa cum ea este la Cluj, iar eu sunt nu 🙂 ne vedem destul de rar. La inceputul lunii trecute si-a luat concediu si a venit sa ma viziteze, asa ca am incropit un plan de vacanta impreuna, pentru putinele zile pe care le avem de petrecut impreuna. Sa mai adaug ca ultima oara cand ne-am vazut a fost in decembrie, la Bucuresti? Nu cred ca asta conteaza prea mult, atata vreme cat legatura dintre noi este mult mai puternica.

roadtrip2

Daca atunci cand am un grup de turisti sunt foarte implicata in absolut toate detaliile, ceea este si normal, atunci cand vine vorba de mine, de vacanta mea, sunt putin aeriana. Precum cizmarul cu pantofii vesnic rupti, nu? Pentru saptamana pe care Mimi urma sa o petreaca alaturi de mine, am avut ideea de a face un road trip prin Andaluzia si pana in Gibraltar, acolo unde Mimi vroia tare sa ajunga. Eu m-as fi multumit cu Granada si Alhambra ca principal obiectiv, insa am zis sa le imbinam si vom vedea ce va iesi. Trebuie sa recunosc ca ea s-a ocupat mai mult de detalii, eu am fost turist si atat 🙂 sau cum imi place sa glumesc, copilot inutil.

roadtrip3

Asa ca, pentru 3 zile, traseul a fost stabilit, iar noi eram foarte incantate: Gandia – Murcia – Malaga – Marbella – Estepona – Gibraltar – Marbella – Granada – Alicante – Benidorm – Altea si inapoi in Gandia. Aproximativ 1500 de km, opriri planuite sau neplanuite, muzee, parcuri, gradina botanica, Sierra Nevada traversata, telecabina si maimutici, castel islamic, plaja-plaja-plaja si multe altele. Am gasit cazare ieftina si de buna calitate, am facut si cateva opriri pentru cafea si putina odihna, am cantat si ne-am prostit tot drumul, ne-am certat de vreo 2 ori, dar ne-am si mirat aproape fara incetare de peisajele care se tot schimbau si care ne fermecau.

Mimi a fost eroul meu absolut!! Mai ales atunci cand a condus pe Costa del Sol, pe un drum national, cu doua benzi si serpentine si in partea dreapta aveam stanca, in partea stanga marea. In gandul meu imi spuneam rugaciunile si ma impacam cu gandul ca, daca e sa mor, o sa fie intr-un loc atat de frumos!

IMG_5592

roadtrip5

mimi serban

raluca muresan roadtrip

mimi serban roadtrip

roadtrip8

De cateva ori am oprit, pe drumul inspre Murcia si Malaga, pentru a ne mai misca, a ne mai dezmorti si a admira privelistele si aproape de fiecare data, ceea ce descopeream, dincolo de sosele era impresionant: mici satucuri pe malul Mediteranei, plaje salbatice sau cate un resort de lux in fata carora nu puteam spune decat „woooow!!! ce frumos!!”.

raluca muresan roadtrip3

roadtrip9 paradisio

roadtrip9 paradisio

raluca muresan roadtrip3

mimi serban roadtrip3

Au fost niste zile superbe, in care am descoperit ca intr-adevar, daca vizitezi in Spania si nu treci prin Andaluzia, este ca si cum ai pierde jumatate din frumusetea destinului turistic.

In zile urmatoare am sa va mai povestesc despre locurile prin care am trecut, orase, obiectiv turistice si la sfarsit, fac si un calcul al cheltuielilor, pentru ca, un aspect foarte important, am avut un buget de student si ne-a costat destul de putin, fata de cate minunatii am vazut.

O zi minunata s-aveti!

Ce ma fac eu cu dorul asta?

28 Apr

Cred ca cel mai plin de adevar sfat primit, mai in gluma mai in serios, a fost acela prin care mi se atragea atentia sa am grija de imi doresc, pentru ca mi se va indeplini. L-am auzit de multe ori si de fiecare daca am zambit, stiind ca mai devreme sau mai tarziu, voi primi ceea ce mi-am dorit.

E minunat aici unde sunt acum, toate lucrurile care mi se predau sunt lectii de viata, mai mult decat lectii despre gestiune in turism. Lucruri noi, oameni noi, locuri noi. Viata e intr-adevar surprinzatoare si incantatoare.

Dar stiti ca mi-e si dor? Mi-e foarte dor! Dor de orasul meu, fie ca ma refer la Targu Mures sau la Bucuresti, mi-e dor de SNSPA, dar cel mai dor imi este de acele doua activitati care pe mine m-au definit pana acum.

Mi-e dor sa imi incep dimineata prin cateva emotii si putin tremurat atunci cand se aprinde becul de ON AIR. Acei 2 ani si jumatate petrecuti in radio au avut, de fiecare data, o altfel de dimineata si emotiile fiecareia au fost unice.

Si mai mi-e dor de alte dimineti; acelea cand cu zambet larg si mandrie spuneam „I am Raluca and today I am going to be your guide. Welcome to Romania!”

Ce ma fac eu cu dorul asta? 🙂

Satisfactia lor e bucuria mea

28 Apr

raluca muresan tour guide

Nu stiu daca este un obicei pe care ni-l cream de-a lungul anilor sau doar o tendinta naturala de a privi in urma, dar de fiecare daca cand incerc sa analizez situatia in care ma aflu in prezent, ma vad comparand-o cu ceea ce era acum o luna, trei, sase sau un an. Nu prea trec de aceasta limita de un an. Faptele sunt inca proaspete.

Cu cateva saptamani in urma am inceput, timid, munca la un proiect nou de-al meu. Deocadata pasii sunt pe research si creioanarea ideilor, obiectivelor si analizarea posibilitatilor de realizare. Incet-incet. Insa nu pot sa nu ma gandesc, sa nu compar. In ultimul an, viata mea s-a schimbat mult, s-a intors cu 180 de grade si stiu ca va continua sa ma surprinda si de acum incolo.

Dar ce faceam acum un an, ca tot ma „bantuie” aceasta intrebare?

Acum un an am organizat integral, singurica, prima vacanta a unor turisti englezi. Inceputul a fost cam asa: tarziu, aproape de miezul noptii, ma suna un amic din Londra sa ma intrebe daca as putea sa le fac unor cunoscuti o mini-vacanta in Romania. Evident am zis da, fara sa clipesc, iar dupa cateva ore, deja aveau cateva oferte de trasee si activitati pentru posibilul voiaj.

In acel moment, aveam in spate doar un sezon de ghidarie, era urmatorul pas, oarecum. Urmatoarea provocare care mi se dadea. Nu vreau sa va spun prin ce emotii am trecut. Emotii, putina frica, dar si bucurie.

Da! A fost multa bucurie, scaldata in lacrimi! Dar asta am simtit-o cateva saptamani dupa ce totul s-a incheiat.

Vacanta cuplului englez dornic sa viziteze Romania a mers foarte bine, am avut grija de fiecare detaliu – zboruri dus-intors, transfer, cazare, mese, transport cat mai comfortabil, vizite interesante, informatii utile, dar si captivante, timp liber, activitati si locuri diverse. M-am simtit, deseori, ca as fi in vacanta cu ei, nu ca as lucra pentru ei.

Dupa ce ne-am luat ramas bun la aeroport si ne-am urat de bine, promitandu-le sa le dau de stire cand voi ajunge in Londra, am plecat spre casa, linistita si impacata ca totul a iesit bine si mi-am vazut de treburile mele mai departe.

Apoi a urmat bucuria scaldata in lacrimi, cand intr-o dupa-amiaza, am gasit in posta un plin trimis cu „Royal Mail” si care continea o minunata scrisoare de multumire si multe poze cu noi, facute de ei. Mi-au spus cat de bine s-au simtit, cat de placut a fost, cat de incantati au fost de mini-vacanta lor si de mine.

A fost cel mai frumos feedback primit!