Arhiva | new york RSS feed for this section

See you soon, NYC! Hello again, Bucharest!

25 oct.

A trecut aproape o saptamana de cand m-am intors in Bucuresti. Aproape o saptamana in care am incercat sa ma obisnuisc cu noile ore de somn, cu foarte multa atentie din partea prietenelor atat de dragute si cu noul orar de la facultate, care imi cere sa fiu zilnic prezenta de la 7:30. Cam greu..

Joia trecuta, 18 octombrie a trebuit sa ii spun ramas bun orasului care m-a facut atat de fericita pentru 4 luni si-o zi si sa ma intorc in tara mea. Vorba reclamei celei vechi de la Ambasada SUA: „Ca sa te intorci in State, trebuie sa te intorci intai in Romania!”. Cam asa e si la mine. Trebuie sa termin niste lucruri aici, in tara mea, ca mai apoi sa ma pot intoarce acolo.

Cred ca cel mai greu moment inaintea plecarii a fost cel in care am realizat cat de multe bagaje am! 4 luni au insemnat la mine multa munca, multa distractie, dar si mult shopping si asta cred ca se vede foarte bine.

As putea spune ca am ajuns in New York cu un pocket full of dreams si m-am intors cu 7 genti. Plata extra? 200$.

Calatoria a fost usoara, am dormit aproape tot drumul, am avut escala la Londra si parca mi s-a parut mai scurta decat la dus.

La Bucuresti, fetele mele dragi m-au asteptat cu bratele deschise si cu portbagajul deschis, pregatit sa indure cea mai grea povara 🙂


De cand m-am dezmeticit cat de cat, m-am ocupat de actele pentru plecarea in Spania, Valencia, fapt ce se va produce la sfarsitul lunii Ianuarie si de alte acte, pentru aplicatia de viza de turist, pentru State. Nu ma las, vreau sa ma intorc!

Si pentru ca nu ma pot abtine sa nu ma „plimb”, in a doua parte a lunii noiembrie dau o fuga la Frankfurt si poate pana la Berlin si poate dorinta mea de a-mi vizita prietena din Ucraina se va concretiza. Dar.. intre timp, mi-am luat hainele de student constiincios si zi de zi vin la facultate!

Buh-bye, NYC! I already miss you!

Reclame

My favourite outfit, so far!

17 oct.

Saptamana pe care am petrecut-o cu musafirii mei a fost una plina de culoare, dar si de inspiratie, dar asta deja stiti. A fost o saptamana in care am avut vacanta, in sfarsit, in adevaratul sens al cuvantului si am profitat de vremea buna sa ma si imbrac cat mai dragut si mai lejer.

Tinuta mea preferata, de cand sunt im State, este cea de vineri, 4 octombrie, cand am luat, din nou, Manhattan-ul la picior.


Tinuta a fost compusa din: camasa Kardashian Kollection, jeans Levi`s, colier al carui nume l-am uitat si mi-e deja in bagaj (deci n-o sa-l scot sa verific), ochelari de soare Joe Fresh, esarfa no name si geanta Michael Kors. Pantofii erau animal print, de la magazinul meu preferat din Long Island, XSRE.

Iar aici.. poze cu soul sister.


Va place tinuta mea?

Concert Madonna #MDNA TOUR pe Yankee Stadium

17 oct.

La inceputul lunii septembrie, am fost la concertul despre care am aflat curand dupa ce am ajuns aici. Mi-am dorit mult si mi-am planuit si mai mult totul, pentru ca acea zi sa fie una mai frumoasa, cu o dorinta implinita.

Este vorba de concertul Madonnei, pe Yankee Stadium. Prima oara pentru diva cand concerta acolo, a doua oara pentru mine cand o vedeam in concert. Prima oara a fost in Bucuresti, Parcul Izvor, parte a turneului „Sticky and Sweet”.

De micuta am fost fana ei, as putea spune ca mama m-a crescut pe muzica ei. Nu vreau sa sustin ca ar fi de cea mai buna calitate sau ca Madonna ar fi o cantareata cu un talent desavarsit. Vreau doar sa spun ca pentru mine a fost un personaj care mi-a placut intotdeauna, fara prea multe explicatii si ca am apreciat tot timpul show-ul pe care l-a facut. Fie ca au fost exclusiv ideile ei sau ale unei intregi echipe, rezultatul este cel ce conteaza.

Turneul MDNA a inceput anul trecut in Israel si a fost plin de controverse. De ce Israel? Sau, ce are de-a face cu Tara Sfanta? Concertul are foarte multe motive religioase ortodoxe, dupa uneori pana dincolo de limita „obisnuitului”. Dar, pana la urma, e Madonna!

A fost pentru prima oara cand am fost pe Yankee Stadium si tot prima oara cand am mers in Bronx. Prea multe nu va pot spune, era noapte, n-am vazut nici gangsteri, n-am auzit nici impuscaturi :).

Show-ul a tinut aproape 2 ore in care s-a trecut de la biserica la manifeste impotriva violentei si razboielor si pentru drepturile omului si a comunitatii gay/lesbi (evident!!) pana la majorete si o dragoste declarata „pe fata” pentu Obama (ma rog, mai mult pe spate, la propriu!).

Piesele pe care le-a interpretat au fost, in special, de pe noul album, ce poarta acelasi nume ca si turneul, „MDNA”, dar si hit-urile ei „clasice”: „Like a Virgin”, „Vogue” si „Celebration”, „Express Yourself”, „Papa don`t preach”, „Hang up”. In cadrul piesei „Express Yourself”, foarte subtil a integrat cateva versuri ale piesei „Born this way” a lui Lady Gaga si a incheiat piesa cu cateva versuri din „She`s not me”. Iar urmatoarea piesa a fost „I don`t give a F”, cantata impreuna cu Nicki Minaj, la sfarsitul careia Nicki spune tare frumos ca „There`s only one Queen! And that`s Madonna!”

Alte piese au fost „Girl Gone Wild”, „Birthday Song”, „Best Friends”, „Superstar”, „I`m a sinner” si „Gang bang”. Preferata mea a fost, insa, „Masterpiece”, coloana sonora a filmului W.E., film regizat de cantareata. (noi talente, huh?)






Cruce ordoxota, cu insemnele MDNA







„Like a Virgin” a fost cantata intr-o maniera mai speciala, iar ea s-a dezbracat pana la lenjeria intima si apoi a spus „Tonight, I`m not going to show you my ass, I`m going to show you my feelings”. Pe spate avea scris mare „OBAMA”. Din pacate, telefonul meu era descarcat in acel moment.


La sfarsitul spectacolului, mi-am spus ca pot muri fericita, mi-am vazut idolul de 2 ori, iar dupa asa reprezentatie, cred ca si ea poate muri impacata, si-a facut treaba foarte bine in toti acei muuulti ani de cariera.

Aici aveti inregistrarea completa din Tel Aviv. Enjoy!

Am luat licenta! Sunt NYC Sightseeing Tour Guide!

16 oct.

In ultimele doua saptamani, prietenii mei de pe Facebook au fost intens stresati de mine si emotiile mele pentru testul pe care urma sa il dau. Trebuie sa le multumesc ca au fost, intr-adevar, alaturi de mine, fie ca au dat un simplu like sau au comentat sau mi-au trimis prin mesaj incurajarile lor. Mi-au prins foarte bine, sa stiti!

Multi dintre voi stiti, de pe blog sau de pe Facebook, sau poate chiar din vreo „incrucisare de drumuri” avuta la un moment dat, ca sunt ghid turistic in Romania, pentru straini ce vin sa ne viziteze tara. De 2 ani practic cu mult drag aceasta meserie si tot de 2 ani invat, daca nu zilnic, atunci hai sa zicem lunar, cate ceva in plus in ceea ce priveste aceasta meserie.

Acum vreo 3 luni, dupa ce mi s-au „limpezit” apele la country club-ul unde am muncit si locuit pe perioada verii, m-am apucat sa imi fac conturi pe site-urile de joburi din SUA/NYC si sa caut inca ceva de facut. Printre primele la care am aplicat a fost acela de tour-guide pentru una din cele doua mari companii ce fac sightseeing in Manhattan si Brooklyn – Grey Line. Inca nu aveam emis cardul de social security, insa am zis ca nu strica sa incerc, nu pierd nimic.

La cateva zile dupa ce am aplicat, am si primit un e-mail din partea institutiei publice newyorkeze care se ocupa de resurse umane/prima selectare a personalului pentru joburile vacante, un fel de echivalent al agentiei de plasare a fortei de munca, din Romania. Nu-i retin numele…

M-am dus la interviu, m-a primis o domnisoara mulatra, pe nume Charlene, mi-a explicat despre ce este vorba, ce anume cauta cei de la Grey Line si mi-a si dat un raspuns si un feed-back pe loc.. trec spre urmatoarea etapa a selectiei si, din punctul ei de vedere, sunt foarte potrivita pentru job.

Urmatorul interviu a fost mai „rece”. La Grey Line mi s-a spus ca fara licenta nu pot sa fiu angajata, insa ei ma pot ajuta, indruma etc cu tot ce pot pentru ca eu sa fiu cat mai pregatita si increzatoare la test.

Licenta de ghid turistic pentru New York City se obtine de la Department of Costumer Affairs in urma sustinerii unui test ce cuprinde intrebari din domenii foarte variate: istorie, geografie, arta, arhitectura, teatru, cinematografie, reguli rutiere, detalii despre transportul in comun etc. Un test foarte complex ce insumeaza 150 de intrebari. Pentru a promova, e nevoie de 65%, adica 97 de intrebari rezolvate corect.

Se intampla pe la inceputul lui august cand am inceput sa merg la orele pe care le sustin cei de la Grey Line, pe gratis, despre istorie, geografie etc si cand mi-am pus in cap ca vreau sa iau licenta. Tot din partea celor de la Grey Line am primit si un voucher cu care aveam 10 zile de plimbari cu busurile turistice, fara costuri, pe ce traseu vreau eu: Uptown, Downtown, Brooklyn sau Night Loop.

Am citit, am cautat documentare, am incercat sa fac legaturi cat mai logice in capul meu ( de genul: Aeroporul secundar al NY-ului se numeste La Guardia dupa numele celebrului primar pe care l-a avut orasul in timpul Marii Depresii, Strada si Statia de Metrou Fulton se numeste asa dupa Robert Fulton, comandant in armata americana si care a avut mult de a face cu perfectionarea „steamboat”-ului etc). Mi-a fost greu sa retin multe dintre informatii, mai ales din literatura, arta si arhitectura. Oricat de interesata as fi fost eu de NYC inainte sa vin aici (si nu pot spune ca am excelat), tot nu era nici pe aproape de ajuns. Dar am mers inainte.

Mi-am comandat cateva carti, mi-am descarcat filmulete, am luat Manhattan-ul la picior cat de mult am putut, am vizitat muzee, strazi, parcuri.. Vroiam sa invat, sa „ating” informatia, ca s-o retin intr-adevar.

Am amanat destul de mult sustinerea testului, poate din frica, lene sau mai stiu eu ce motiv. Insa acum doua saptamani, hotarata sa nu mai scototesc dupa pretexte, m-am prezentat la 42 Broadway, in downtown sa-mi dau testul.

Toata lumea a fost foarte draguta, de la portar, tantile de la ghisee, doamna din sala de examen.. toti imi urau bafta si ma incurajau. Degeaba, as fi zis dupa prima incercare.

Am zis-o si o repet, fara a ma menaja sau a si subiectiva, a fost cel mai greu test pe care l-am dat in viata mea. Intrebari foarte complexe, uneori prea complicate, detalii pana la cele mai mici, la care nu te gandesti atunci cand incerci sa inveti ceva… dupa 2 ore si jumatate am apasat „submit exam” si ma simteam de parca as fi alergat la vreun maraton.

Prima incercare: 73 de puncte. Am picat, evident! Nu am plans! Am zis ca e totusi, un punct de plecare. E ok pentru o romanca ce are 3 luni intr-un oras nou si are pretentia sa-l invete cat mai in detaliu. Costul a fost de 100$ si imi permitea doua incercari, in limita a 10 zile lucratoare.

A doua incercare, vinerea trecuta (vineri neagra pentru mine): 96 de puncte. Aveam nevoie de 97.. ma simteam ca-n filmele cu prosti… Nici n-am putut plange de nervi, insa am dat fuga la shopping, sa ma calmez :).

Pentru a treia incercare trebuia sa platesc 50$ si, din nou, aveam ocazia sa dau testul de inca doua ori. Azi dimineata (luni, 15 oct) m-am prezentat din nou la DCA. Portarul deja ma stie, la fel si receptionerul, domnul de la paza si doamna din sala de examen. Toti m-au incurajat cum au stiu mai bine.

Rezultatul: 107 puncte! Cu felicitari si pupaturi!

Mi s-a explicat ca in 10-15 zile voi primi licenta, care este valabila 2 ani si voi putea incepe sa lucrez. Asta teoretic, caci practic, saptamana aceasta ma intorc in Bucuresti si abia vara viitoare ma pot folosi de ea. Dar asta conteaza mai putin, important e c-o am! Am fost atat de hotarata, incat mi-am zis ca nu ma intorc acasa daca nu iau examenul 🙂

Oricat de cliseic ar suna, chiar a contat fiecare cuvant de sustinere pe care l-am primit, in online sau face-to-face. In fata unui astfel de provocari, e tare bine sa stii ca nu esti singur.

Sunt recunoscatoare ca ati fost alaturi de mine si mandra ca stiu, acum, multe detalii despre Stonewall riot (revoltele gay/lesbi), stiu unde au locuit Jackie O, Katherine Hepburn, Mark Twain si E.A.Poe in Manhattan, stiu despre comunitatea evreiasca „Satmar” din Brooklyn (al carei nume vine de la Satu-Mare, orasul transilvanean), mai stiu si despre multe feluri de mancare (korean, chinezesc, hispanic sau polonez), am invatat ceva literatura, multa arhitectura, multe detalii despre filme facute in Greenwich Village, stiu si despre „spiritul boem” si multe multe altele :).

Multumesc!!

In vizita la Gucci Upper East Side

11 oct.

Cu cateva saptamani in urma am fost foarte fericita sa primesc invitatia celor de la Gucci de a le vedea hainele de toamna, proaspat intrate in magazine, dar si posibilitatea de a alege ce reprezentanta vreau eu. Judecand doar „geografic”, evident ca am ales Upper East Side. De ce? Foarte superficial…pentru ca am fost cucerita iremediabil de Gossip Girl si, de cand sunt aici, in New York, fiecare plimbare in partea high-class a Manhattanului ma face sa ma simt precut Alice in Tara Minunilor. Si cum orice basm dureaza doar cateva clipe (in cazul de fata o ora-doua), de fiecare data ma intorc inapoi in Queens/Long Island, unde locuiesc temporar.

M-am simtit foarte bine la magazin. Cedric, sales managerul a fost mai mult decat amabil, ne-am imprietenit cat ai clipi si am ras si povestit de parca eram la cafea si ne stiam de cateva luni bune. Ca a fost doar dragut din cauza jobului sau a fost, intr-adevar sincer, asta nu va pot spune. Cert e ca la a doua noastra „intalnire”, mi-a cerut toate detaliile posibile in ceea ce priveste munca de ghid turistic si cum ar putea s-o ia si el pe aceasta cale.

Am sa las pozele sa spuna mai multe despre toamna-iarna 2012-2013 prin prisma Gucci.

















El e Cedric.

De ce sa mergi la concertul J.Lo?

20 sept.

A trecut ceva vreme de cand am mai trecut pe blog, sa va mai impartasesc cate ceva. Ma salveaza hiper-activitatea de pe Facebook, Twitter, Instagram…right? 🙂

Am fost incantata sa aflu, ieri, ca Jennifer Lopez va poposi si in Romania, in cadrul turneului #DANCEAGAIN. Mai multe detalii aici.

Daca va amintiti, in Iunie eram toata o fericire tocmai din cauza domnisoarei (mai nou) Jennifer Lopez si a lui Enrique Iglesias si a ispravei mele de a merge la concertul pe care ei l-au sustinut in Newark, New Jersey.

Aventura a fost destul de simpla: am aflat de concert, i-am propus unui coleg de serviciu sa mergem impreuna, a fost de acord pana in ultimul moment, cand mi-a spus ca a uitat sa cumpere bilete si nu mai poate veni, caci are alte obligatii. Asa ca, pe ultima suta de metri, mi-am cumparat bilet (pe care am platit 12$+12$ taxe = 24$), am intrebat cum pot ajunge cu metroul/trenul pana acolo si dusa am fost la concert.

A fost o placere! Va spun din suflet! Poate ca Jennifer nu e cea mai incantatoare actrita, ori cea mai talentata cantareata, dar show-ul pe care il face isi merita banii.

Fiind foarte aproape de New York, concertul a fost dedicat fanilor din New jersey si celor din New York, deopotriva. Cu anumite bucati dedicate exclusiv Bronxului, caci de acolo e ea si e tare mandra.

Nu stiu daca e doar PR sau, intr-adevar, asa simte ea, insa a stiut cum sa se adreseze si albilor si hispanicilor si negrilor din sala. Pentru fiecare a avut cate ceva! Imi doresc sa merg s-o vad din nou, la Bucuresti de aceasta data. Vreau sa vad cum va transpune show-ul pentru romani.



Mai multe poze aici.

Ce mi-am cumparat cu primii bani castigati?

9 iul.

A trecut ceva vreme de cand nu v-am mai povestit nimic din aventurile mele pe pamant american. Ei bine.. s-au intamplat cateva lucruri interesante, am muncit destul de mult, am fost la plaja, m-am plimbat prin Queens (???) si am facut putin shopping.

Dar inainte sa trec la partea cu shopping-ul, preferata noastra de altfel, lasati-ma sa va aduc la cunostinta cateva propozitii mai mult decat nostime care mi-au fost adresata.

De minunata zi 4th of July am muncit (evident!), iar spre seara au inceput focurile de artificii. Eram foarte obosita si priveam in gol, spre ocean (petrecerea a fost la Beach Club), iar una dintre colegele mele americance, patrunsa de emotia zilei nationale ma intreaba: „It this the first time you see fireworks?”

Iar intr-o alta zi, de data asta la Country Club, primesc aceeasi intrebare ca-n fiecare zi, de cand sunt aici: „Where are you from?” si raspund frumos: „Romania!”. Totul banal pana aici, insa in secundele urmatoare, o voce ma abordeaza: „Can you do mamaliga??” si zambesc larg, ma abtin sa nu rad si-i spun, franc, omului, ca da, stiu sa fac mamaliga. Apoi imi spune mandru ca si el, pentru ca tatal lui a fost roman. De fapt, basarabean, rectifica.

A venit si ziua salariului. In fiecare saptamana, primesc banii pentru orele muncite saptamana anterioara. Si cum ma cumprinsese o pofta de mancare chinezeasca, m-am dus spre restaurantul (pana acum) chinezesc preferat, iar apoi parca ma chemau si magazinele sa le trec pragul. N-am putut rezista tentatiei…

Prima oprire: Designer Shoe Warehouse. Nici ca se putea altfel. Am zabovit acolo aproape 2 ore, am purtat, am analizat, am criticat in gandul meu, m-am mirat si m-am minunat. Insa deznodamantul nu mi l-as fi putut imagina vreodata. Pai cum, sa vin eu in America… in Americaaaa…iar primul lucrusor pe care imi dau banutii castigati sa fie… acesta??? Ma cunosc destul de bine, stiu cum ma comport intr-un magazin de incaltaminte, dar asta n-as fi crezut-o intr-o mie de ani.

Dar..uite ca s-a intamplat… primii bani au fost folositi pentru achizutionarea unei perechi de Conversi crem, draguti de mama focului. Ce mai, dragoste la prima vedere!

P.S. Nu va ingrjorati! Ca sa-mi spal „onoarea de fashionista”, mi-am cumparat si o pereche de sandale Jessica Simpson, colorate si incantatoare. Dar acelea vi le arat in alta zi.