Arhiva | eveniment RSS feed for this section

Palau Ducal dels Borja/Palatul ducal al familiei Borgia

28 Iun

IMG_2530

Arde! Arde! Trebuie sa scriu acum!!

Desi mai am o singura zi aici, in Spania, nu ma pot abtine sa nu scriu sa va povestesc despre vizita pe care am facut-o astazi la Palatul Ducal Borja (sau Borgia), din Gandia. Am asteptat cam mult pentru acesta vizita, am amanat mult momentul in care sa merg sa fiu turist si nu student pentru cateva ore, insa nu m-am lasat. Daca ma credeti, acum cateva nopti, am visat ca eram in Bucuresti si regretam tare ca nu am apucat sa vad palatul si imi spuneam ca nu voi mai avea curand ocazia sa mai vizitez Gandia. Asa ca, am fost in vizita.

palauborja2

Veti spune ca da, tocmai acum m-a apucat interesul pentru istoria Spaniei si a familiei Borja (in italian Borgia) tocmai acum, cu serialul omonim. Partial, aveti dreptate. Dar doar partial. Am fost tare mandra s-o vad pe Ana Ularu intr-unul din episoade si asa am inceput sa ma uit (am si terminat toate sezoanele), insa pasiunea pentru istorie am avut-o dintotdeauna, mai ales pentru cea medievala. Asa ca tot ce tine de Europa secolelor 15-17, Renastere, influenta religiei catolice, luptele si controversele familiilor conducatoare ma tine in „priza”. Si, da, seriale gen The Borgias, The Tudors, iar acum, nou descoperitul Isabel sunt un drog. Si aproape de fiecare data, stau si ma gandesc cat de misto ar fi s-avem si noi astfel de seriale, cu teme istorice. Cine stie, poate candva vom avea.

Dar acum sa va spun cate ceva despre Palatul Ducal.

La inceputul secolului al 14-lea, Palatul Ducal al familiei Borja a servit drept resedinta unor membri remarcabili ai coroanei de Aragon, pana cand, in 1485, a fost achizitionat de cunoscuta familie Borja, devenind astfel casa ducilor de Gandia.

Duci Borja de Gandia au fost 11 in total, insa cei mai cunoscuti raman Alfonso, devenit Papa Calixt al III-lea, Rodrigo, devenit si el Papa, avand numele de Alexandru al VI-lea, copiii naturali ai acestuia Juan, Cesare si Lucrezia, dar si poate cel mai important membru, Francisco, canonizat de Biserica Catolica.

statuesborja

Numele Borja vine de la satul aragonez din care provin acestia.

Palatul Ducal Borja din Gandia (Palacio Ducal de los Borja) este casa natala a Sfantului San Francisco de Borja, care a fost un preot spaniol canonizat. Partea cea mai veche a edificiului dateaza din secolul al XV-lea, dar aceasta a fost restaurata si transormata in sanctuar de catre Iezuiti. Palatul are 2 porti: una gotica si una in stil renascentist. Interiorul adaposteste niste saloane magnifice printre care si Galeria Aurie, in stil baroc si cea a Coroanelor. Palatul Ducal se afla in apropiere de primarie iar fatada sa principala este realizata din caramizi. (sursa)

Dupa ce moare al unsprezecelea duce si nu are descendenta, la mijlocul secolului al 18-lea si dupa ce trece in proprietatea mai multor persoane, palatul ramane abandonat pret de aproape un secol, fiind mai apoi achizitionat de Compania lui Iisus (iezuiti) in 1890, deoarece a fost casa natala a Sfantului Francisco, al patrulea duce de Gandia si al treilea General al Ordinii Iezuitilor.

palayducal3

palauducal4

palauducal5

Imparateasa Isabel a Portugaliei.

palauducal6

Miniatura a Palatului, asa cum arata in secolul 15.

palauducal7

palauducal8

IMG_2515

Capela neogotica

palauducal9

palauducal10

palauducal10

palauducal11palauducal12

IMG_2522

Capela Sfanta

palauducal13

Curtea palatului

palauducal14

palauducal15

palauducal16

palauducal16

Salonele Coroanelor

palauducal17

palauducal18

si-o poza cu mine 😀

ralucamuresan

Ceea ce m-a frapat in aceste incaperi este tavanul Salonului Glorificarii (Salon de la Glorificacion), pictat de Gaspar de la Huerta, reprezentand canonizarea lui Francisco de Borgia, iar legatura dintre cer si pamant este prezentata a fi facuta prin intermediul virtutilor pe care le reprezinta membrii de seama ai familiei Borgia, cei doi papi, Calixt al III-lea si Alexandru al VI-lea.

Gaspar_de_la_huerta

*parte a picturii de pe tavan
(sursa)

Galeria aurita

palauducal26

palauducal18

Podeaua – elemente ceramica valenciene, reprezentand cele patru elemente primordiale: focul, aerul, apa si pamantul, dispuse concentric.

palauducal19

Terasa

palauducal19

palauducal20

palauducal20

palauducal21

palauducal21

palauducal22

palauducal23

palauducal24

palauducal25

Andaluzia Road Trip, Day 1

3 Iun

roadtrip1

Mai in gluma mai in serios, de cativa ani incoace, de cand m-am apucat de meseria de ghid turistic, pe care stiti deja ca o ador, casa mea a fost ceva tot timpul schimbator. Prieteni de-ai mei adesea glumesc ca pentru mine, „acasa” e atat de relativ, incat acolo unde mi-e geanta si telefonul, acolo mi-e si resedinta temporara. Dar, daca treaba cu resedinta e asa cum e, cand vine vorba de prieteni, sunt destul de statornica si tin tare la ei si la ceea ce ne leaga. Iar fiecare moment pe care il putem petrece impreuna trebuie fructificat. In rest, traieasca Skype, Viber, Whatsapp si iMessage, nu?

Cu Mimi sunt prietena din clasa a noua, adica de vreo 8 ani. Vorbim zilnic la telefon, stim toate detaliile despre orice ni se intampla zi de zi, insa cum ea este la Cluj, iar eu sunt nu 🙂 ne vedem destul de rar. La inceputul lunii trecute si-a luat concediu si a venit sa ma viziteze, asa ca am incropit un plan de vacanta impreuna, pentru putinele zile pe care le avem de petrecut impreuna. Sa mai adaug ca ultima oara cand ne-am vazut a fost in decembrie, la Bucuresti? Nu cred ca asta conteaza prea mult, atata vreme cat legatura dintre noi este mult mai puternica.

roadtrip2

Daca atunci cand am un grup de turisti sunt foarte implicata in absolut toate detaliile, ceea este si normal, atunci cand vine vorba de mine, de vacanta mea, sunt putin aeriana. Precum cizmarul cu pantofii vesnic rupti, nu? Pentru saptamana pe care Mimi urma sa o petreaca alaturi de mine, am avut ideea de a face un road trip prin Andaluzia si pana in Gibraltar, acolo unde Mimi vroia tare sa ajunga. Eu m-as fi multumit cu Granada si Alhambra ca principal obiectiv, insa am zis sa le imbinam si vom vedea ce va iesi. Trebuie sa recunosc ca ea s-a ocupat mai mult de detalii, eu am fost turist si atat 🙂 sau cum imi place sa glumesc, copilot inutil.

roadtrip3

Asa ca, pentru 3 zile, traseul a fost stabilit, iar noi eram foarte incantate: Gandia – Murcia – Malaga – Marbella – Estepona – Gibraltar – Marbella – Granada – Alicante – Benidorm – Altea si inapoi in Gandia. Aproximativ 1500 de km, opriri planuite sau neplanuite, muzee, parcuri, gradina botanica, Sierra Nevada traversata, telecabina si maimutici, castel islamic, plaja-plaja-plaja si multe altele. Am gasit cazare ieftina si de buna calitate, am facut si cateva opriri pentru cafea si putina odihna, am cantat si ne-am prostit tot drumul, ne-am certat de vreo 2 ori, dar ne-am si mirat aproape fara incetare de peisajele care se tot schimbau si care ne fermecau.

Mimi a fost eroul meu absolut!! Mai ales atunci cand a condus pe Costa del Sol, pe un drum national, cu doua benzi si serpentine si in partea dreapta aveam stanca, in partea stanga marea. In gandul meu imi spuneam rugaciunile si ma impacam cu gandul ca, daca e sa mor, o sa fie intr-un loc atat de frumos!

IMG_5592

roadtrip5

mimi serban

raluca muresan roadtrip

mimi serban roadtrip

roadtrip8

De cateva ori am oprit, pe drumul inspre Murcia si Malaga, pentru a ne mai misca, a ne mai dezmorti si a admira privelistele si aproape de fiecare data, ceea ce descopeream, dincolo de sosele era impresionant: mici satucuri pe malul Mediteranei, plaje salbatice sau cate un resort de lux in fata carora nu puteam spune decat „woooow!!! ce frumos!!”.

raluca muresan roadtrip3

roadtrip9 paradisio

roadtrip9 paradisio

raluca muresan roadtrip3

mimi serban roadtrip3

Au fost niste zile superbe, in care am descoperit ca intr-adevar, daca vizitezi in Spania si nu treci prin Andaluzia, este ca si cum ai pierde jumatate din frumusetea destinului turistic.

In zile urmatoare am sa va mai povestesc despre locurile prin care am trecut, orase, obiectiv turistice si la sfarsit, fac si un calcul al cheltuielilor, pentru ca, un aspect foarte important, am avut un buget de student si ne-a costat destul de putin, fata de cate minunatii am vazut.

O zi minunata s-aveti!

My Erasmus

1 Iun

raluca muresan erasmus

Mi-am facut un mic plan pentru zilele urmatoare, cum saptamana ce incepe luni este ultima a semestrului universitar si s-au aglomerat teste, examene, proiecte etc, asa cum mi se intampla de 4 ani incoace si abia atunci am realizat ca mai am fix o luna in care ma mai pot bucura de statutul „Erasmus student”. Va intrebati daca sunt trista? Nu! Nu sunt.

Aceste 4 luni au trecut relativ repede, dar greu. Greu pentru ca, in ciuda incantarii si bucuriei pe care le-am manifestat inainte de a venit aici, ba chiar cu aproape un an inainte de inceperea bursei, viata mi s-a schimbat de cand am primit acceptul (in martie 2012) si pana am venit in Spania, in ianuarie 2013. Inca o data, vorba „Ai grija ce-ti doresti, caci ti se poate intampla” mi s-a dovedit foarte adevarata.

raluca muresan

A fost o experienta in care mi-am testat, ca am vrut, ca n-am vrut, limitele si puterile. Nu am avut momentele rele, grave, nicidecum, ci doar grele. Dar acelea vor conta cel mai putin peste cateva luni, cand voi poate in alt colt de lume si voi privi in urma, cu zambetul pe buze.

Au fost multe experiente noi, surprinzatoare, frumoase, cu oameni si mai frumosi si care mi-au devenit apropiati. Ma rog, doar cativa :).

universidad politecnica raluca muresan

Ca sa fac o lista a lucurilor care imi vor ramane in minte si in suflet, dupa ce imi voi lua ramas-bun de la Gandia, Valencia si Spania, cred ca trebuie sa ma vorbesc intai despre sistemul de invatamant foarte diferit, practic, punctual si mult mai „student orientated”. Va marturisesc ca inca nu am reusit sa le vorbesc cu „tu” profesorilor mei, desi este un lucru foarte firesc aici.

La cateva saptamani dupa ce am ajuns aici, am decis sa ma mut mai aproape de Universitate. Initial stateam in Valencia, chiar in centru, intr-un apartament superb, intr-o cladire veche, insa cele aproape 90 de minute cu trenul si autobuzul de doua ori pe zi nu erau cele mai placute, asa ca m-am mutat in Gandia, la 60 de km sud, pe Costa Blanca a Spaniei, in ceea ce numesc spanioli „orasul capitala a turismului”, un fel de Mamaia noastra. Ba mai mult, m-am mutat in districtul Platja (=plaja), unde este una dintre ramurile Universitatii Politehnica din Valecia. Mai precis, la nici 2 minute de plaja si de Marea Mediterana.

raluca muresan gandia erasmus

Veti gandi ca este putin deplasat sa pui Universitatea in asemenea loc, si eu am gandit asta la inceput. Insa nu e deloc asa, specializarile care sunt studiate aici sunt Turism, Studii de Mediu si Multimedia, asadar, ce loc mai bun sa inveti despre gestiune turistica, asa cum e cazul meu, daca nu chiar in capitala turismului spaniol?

raluca muresan universidad politecnica valencia

Am venit aici impreuna cu o colega de la Romano-Americana, am mai intalnit inca o romanca de la Universitate, venita tot cu Erasmus, locuiesc cu trei italience si cam tot timpul sunt inconjurata de toate natiile 🙂 de nemti, francezi, polonezi, itanlieni, sud-americani, americani etc. Am atins un nivel foarte inalt de span-gleza 🙂

IMG_1344

raluca muresan eramus2

raluca muresan2
Cel mai important, dincolo de studii, petreceri, vizite, muzee si altele, este faptul ca am avut mult mult timp pentru mine. Prea mult, as zice eu. Am recuperat anii de studentie pe care i-am sacrificat in Bucuresti pentru joburi in cateva luni aici: am citit mult, m-am plimbat, am facut jogging, am inceput si ajuns la zi cu cateva seriale, am vazut multe filme si am fost la sala like never before: adeseori de 2 ori pe zi.

raluca muresan gym
raluca muresan gym universidad politecnica valencia

A mai ramas o luna care va trece mai repede din cauza sesiunii, a zilelor insorite si pierdute pe plaja la bronzat si balacit, a facutului de bagaje si a despartirilor facute in mod organizat, cu tapas, cerveza, sangria si paella. Despartiti de niste oameni care ti-au fost o semi-familie cateva luni, cu care ai impartit mancare, bautura, muzica, voie buna sau suparari, emotii sau temeri si cu care nu stii daca te vei mai intalni in viitor.

platja de gandia raluca muresan

Sunt fericita ca mi-am dus visul pana la capat (aproape), ca n-am renuntat la o dorinta atat de mare, care mi-a aparut in gand si in inima si care n-a mai vrut sa se dea batuta, desi circumstantele s-au schimbat si nu mai erau tocmai favorabile in totalitate. Sunt mandra ca am mai facut inca ceva pentru mine!

Gracias, España! Te quiero mucho!

Hola, España! Hola, Valencia!

31 Ian

74122_10200517727086418_1416605702_n

La multi ani, 2013! 🙂 La multi ani si mie, ca am mai facut un an si bine am venit in Valencia!

Acum mai bine de o luna si jumatate va povesteam cum s-a derulat tot procesul Erasmusului meu, iar intre timp am dat „update location” in Valencia.

Sarbatorile mi-au fost minunate, inca o dorinta arzatoare mi s-a implinit, aceea de a fi de Craciun la New York, din nou. Am zis-o de cateva ori, 2012 a fost cel mai bun an pana acum. Un prieten a tinut sa ma corecteze: „Primul din cei mai buni ani.”. Cu putina teama, tind sa fiu de acord cu el.

De fapt, nu e teama. E putina emotie in fara necunoscutului. Asa m-am simtit ieri, cand am aterizat pe Manises si asa m-am simtit si azi, inainte sa strabat parte a orasului pe jos. Dar incet-incet, emotiile trec.

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin mai greu, de data asta, sa plec. E o schimbare ce m-a facut sa mai multe ganduri, mai mult stress si sa nu ma arunc cu capul inainte, la fel ca alte dati.

Insa orasul cochet ce ma astepta mandru si-a meritat asteptarea si emotiile. Dupa doar prima zi pot spune ca imi place: de la ziduri foarte vechi, din primele secole dupa Hristos, pana la adevarate palate medievale, catedrale, piete si pana la stiluri arhitecturale futuriste, totul se combina armonios si parca ma invita sa-i descopar secretele. Simt ca ma va cuceri :).

Plimbarea de azi a fost ca un dezmierdare dupa sesiune, proiecte, mutare si frigul de la Bucuresti. Ah! Dar nu v-am spus… de la -10 grade Celsius, indurate la Bucuresti, azi am primit o recompensa de 25 cu plus. Viva la vida!!

Cateva din pozele pe care le-am facut sunt acestea, sper sa va placa. Mai multe, pe instagram si Facebook.

75856_10200517600123244_830069076_n

230450_10200517597283173_747509976_n

387056_10200517600643257_1114601962_n

391971_10200517605163370_1878633651_n

530596_10200517611603531_818816107_n

533757_10200517601083268_1017751070_n

556465_10200517597603181_751038767_n

„Get lost! It will help you find yourself!”. Asta ii place Stefanei sa zica des.

xxx

Cum a fost la Party Frivole by Ana?

20 Noi

Prima petrecere, dupa intoacerea fiicei risipitoare… 🙂 Daca vreti sa stiti cum a fost, va invit sa dati click aici.

xxx

Concert Madonna #MDNA TOUR pe Yankee Stadium

17 Oct

La inceputul lunii septembrie, am fost la concertul despre care am aflat curand dupa ce am ajuns aici. Mi-am dorit mult si mi-am planuit si mai mult totul, pentru ca acea zi sa fie una mai frumoasa, cu o dorinta implinita.

Este vorba de concertul Madonnei, pe Yankee Stadium. Prima oara pentru diva cand concerta acolo, a doua oara pentru mine cand o vedeam in concert. Prima oara a fost in Bucuresti, Parcul Izvor, parte a turneului „Sticky and Sweet”.

De micuta am fost fana ei, as putea spune ca mama m-a crescut pe muzica ei. Nu vreau sa sustin ca ar fi de cea mai buna calitate sau ca Madonna ar fi o cantareata cu un talent desavarsit. Vreau doar sa spun ca pentru mine a fost un personaj care mi-a placut intotdeauna, fara prea multe explicatii si ca am apreciat tot timpul show-ul pe care l-a facut. Fie ca au fost exclusiv ideile ei sau ale unei intregi echipe, rezultatul este cel ce conteaza.

Turneul MDNA a inceput anul trecut in Israel si a fost plin de controverse. De ce Israel? Sau, ce are de-a face cu Tara Sfanta? Concertul are foarte multe motive religioase ortodoxe, dupa uneori pana dincolo de limita „obisnuitului”. Dar, pana la urma, e Madonna!

A fost pentru prima oara cand am fost pe Yankee Stadium si tot prima oara cand am mers in Bronx. Prea multe nu va pot spune, era noapte, n-am vazut nici gangsteri, n-am auzit nici impuscaturi :).

Show-ul a tinut aproape 2 ore in care s-a trecut de la biserica la manifeste impotriva violentei si razboielor si pentru drepturile omului si a comunitatii gay/lesbi (evident!!) pana la majorete si o dragoste declarata „pe fata” pentu Obama (ma rog, mai mult pe spate, la propriu!).

Piesele pe care le-a interpretat au fost, in special, de pe noul album, ce poarta acelasi nume ca si turneul, „MDNA”, dar si hit-urile ei „clasice”: „Like a Virgin”, „Vogue” si „Celebration”, „Express Yourself”, „Papa don`t preach”, „Hang up”. In cadrul piesei „Express Yourself”, foarte subtil a integrat cateva versuri ale piesei „Born this way” a lui Lady Gaga si a incheiat piesa cu cateva versuri din „She`s not me”. Iar urmatoarea piesa a fost „I don`t give a F”, cantata impreuna cu Nicki Minaj, la sfarsitul careia Nicki spune tare frumos ca „There`s only one Queen! And that`s Madonna!”

Alte piese au fost „Girl Gone Wild”, „Birthday Song”, „Best Friends”, „Superstar”, „I`m a sinner” si „Gang bang”. Preferata mea a fost, insa, „Masterpiece”, coloana sonora a filmului W.E., film regizat de cantareata. (noi talente, huh?)






Cruce ordoxota, cu insemnele MDNA







„Like a Virgin” a fost cantata intr-o maniera mai speciala, iar ea s-a dezbracat pana la lenjeria intima si apoi a spus „Tonight, I`m not going to show you my ass, I`m going to show you my feelings”. Pe spate avea scris mare „OBAMA”. Din pacate, telefonul meu era descarcat in acel moment.


La sfarsitul spectacolului, mi-am spus ca pot muri fericita, mi-am vazut idolul de 2 ori, iar dupa asa reprezentatie, cred ca si ea poate muri impacata, si-a facut treaba foarte bine in toti acei muuulti ani de cariera.

Aici aveti inregistrarea completa din Tel Aviv. Enjoy!

Am luat licenta! Sunt NYC Sightseeing Tour Guide!

16 Oct

In ultimele doua saptamani, prietenii mei de pe Facebook au fost intens stresati de mine si emotiile mele pentru testul pe care urma sa il dau. Trebuie sa le multumesc ca au fost, intr-adevar, alaturi de mine, fie ca au dat un simplu like sau au comentat sau mi-au trimis prin mesaj incurajarile lor. Mi-au prins foarte bine, sa stiti!

Multi dintre voi stiti, de pe blog sau de pe Facebook, sau poate chiar din vreo „incrucisare de drumuri” avuta la un moment dat, ca sunt ghid turistic in Romania, pentru straini ce vin sa ne viziteze tara. De 2 ani practic cu mult drag aceasta meserie si tot de 2 ani invat, daca nu zilnic, atunci hai sa zicem lunar, cate ceva in plus in ceea ce priveste aceasta meserie.

Acum vreo 3 luni, dupa ce mi s-au „limpezit” apele la country club-ul unde am muncit si locuit pe perioada verii, m-am apucat sa imi fac conturi pe site-urile de joburi din SUA/NYC si sa caut inca ceva de facut. Printre primele la care am aplicat a fost acela de tour-guide pentru una din cele doua mari companii ce fac sightseeing in Manhattan si Brooklyn – Grey Line. Inca nu aveam emis cardul de social security, insa am zis ca nu strica sa incerc, nu pierd nimic.

La cateva zile dupa ce am aplicat, am si primit un e-mail din partea institutiei publice newyorkeze care se ocupa de resurse umane/prima selectare a personalului pentru joburile vacante, un fel de echivalent al agentiei de plasare a fortei de munca, din Romania. Nu-i retin numele…

M-am dus la interviu, m-a primis o domnisoara mulatra, pe nume Charlene, mi-a explicat despre ce este vorba, ce anume cauta cei de la Grey Line si mi-a si dat un raspuns si un feed-back pe loc.. trec spre urmatoarea etapa a selectiei si, din punctul ei de vedere, sunt foarte potrivita pentru job.

Urmatorul interviu a fost mai „rece”. La Grey Line mi s-a spus ca fara licenta nu pot sa fiu angajata, insa ei ma pot ajuta, indruma etc cu tot ce pot pentru ca eu sa fiu cat mai pregatita si increzatoare la test.

Licenta de ghid turistic pentru New York City se obtine de la Department of Costumer Affairs in urma sustinerii unui test ce cuprinde intrebari din domenii foarte variate: istorie, geografie, arta, arhitectura, teatru, cinematografie, reguli rutiere, detalii despre transportul in comun etc. Un test foarte complex ce insumeaza 150 de intrebari. Pentru a promova, e nevoie de 65%, adica 97 de intrebari rezolvate corect.

Se intampla pe la inceputul lui august cand am inceput sa merg la orele pe care le sustin cei de la Grey Line, pe gratis, despre istorie, geografie etc si cand mi-am pus in cap ca vreau sa iau licenta. Tot din partea celor de la Grey Line am primit si un voucher cu care aveam 10 zile de plimbari cu busurile turistice, fara costuri, pe ce traseu vreau eu: Uptown, Downtown, Brooklyn sau Night Loop.

Am citit, am cautat documentare, am incercat sa fac legaturi cat mai logice in capul meu ( de genul: Aeroporul secundar al NY-ului se numeste La Guardia dupa numele celebrului primar pe care l-a avut orasul in timpul Marii Depresii, Strada si Statia de Metrou Fulton se numeste asa dupa Robert Fulton, comandant in armata americana si care a avut mult de a face cu perfectionarea „steamboat”-ului etc). Mi-a fost greu sa retin multe dintre informatii, mai ales din literatura, arta si arhitectura. Oricat de interesata as fi fost eu de NYC inainte sa vin aici (si nu pot spune ca am excelat), tot nu era nici pe aproape de ajuns. Dar am mers inainte.

Mi-am comandat cateva carti, mi-am descarcat filmulete, am luat Manhattan-ul la picior cat de mult am putut, am vizitat muzee, strazi, parcuri.. Vroiam sa invat, sa „ating” informatia, ca s-o retin intr-adevar.

Am amanat destul de mult sustinerea testului, poate din frica, lene sau mai stiu eu ce motiv. Insa acum doua saptamani, hotarata sa nu mai scototesc dupa pretexte, m-am prezentat la 42 Broadway, in downtown sa-mi dau testul.

Toata lumea a fost foarte draguta, de la portar, tantile de la ghisee, doamna din sala de examen.. toti imi urau bafta si ma incurajau. Degeaba, as fi zis dupa prima incercare.

Am zis-o si o repet, fara a ma menaja sau a si subiectiva, a fost cel mai greu test pe care l-am dat in viata mea. Intrebari foarte complexe, uneori prea complicate, detalii pana la cele mai mici, la care nu te gandesti atunci cand incerci sa inveti ceva… dupa 2 ore si jumatate am apasat „submit exam” si ma simteam de parca as fi alergat la vreun maraton.

Prima incercare: 73 de puncte. Am picat, evident! Nu am plans! Am zis ca e totusi, un punct de plecare. E ok pentru o romanca ce are 3 luni intr-un oras nou si are pretentia sa-l invete cat mai in detaliu. Costul a fost de 100$ si imi permitea doua incercari, in limita a 10 zile lucratoare.

A doua incercare, vinerea trecuta (vineri neagra pentru mine): 96 de puncte. Aveam nevoie de 97.. ma simteam ca-n filmele cu prosti… Nici n-am putut plange de nervi, insa am dat fuga la shopping, sa ma calmez :).

Pentru a treia incercare trebuia sa platesc 50$ si, din nou, aveam ocazia sa dau testul de inca doua ori. Azi dimineata (luni, 15 oct) m-am prezentat din nou la DCA. Portarul deja ma stie, la fel si receptionerul, domnul de la paza si doamna din sala de examen. Toti m-au incurajat cum au stiu mai bine.

Rezultatul: 107 puncte! Cu felicitari si pupaturi!

Mi s-a explicat ca in 10-15 zile voi primi licenta, care este valabila 2 ani si voi putea incepe sa lucrez. Asta teoretic, caci practic, saptamana aceasta ma intorc in Bucuresti si abia vara viitoare ma pot folosi de ea. Dar asta conteaza mai putin, important e c-o am! Am fost atat de hotarata, incat mi-am zis ca nu ma intorc acasa daca nu iau examenul 🙂

Oricat de cliseic ar suna, chiar a contat fiecare cuvant de sustinere pe care l-am primit, in online sau face-to-face. In fata unui astfel de provocari, e tare bine sa stii ca nu esti singur.

Sunt recunoscatoare ca ati fost alaturi de mine si mandra ca stiu, acum, multe detalii despre Stonewall riot (revoltele gay/lesbi), stiu unde au locuit Jackie O, Katherine Hepburn, Mark Twain si E.A.Poe in Manhattan, stiu despre comunitatea evreiasca „Satmar” din Brooklyn (al carei nume vine de la Satu-Mare, orasul transilvanean), mai stiu si despre multe feluri de mancare (korean, chinezesc, hispanic sau polonez), am invatat ceva literatura, multa arhitectura, multe detalii despre filme facute in Greenwich Village, stiu si despre „spiritul boem” si multe multe altele :).

Multumesc!!