Palau Ducal dels Borja/Palatul ducal al familiei Borgia

Arde! Arde! Trebuie sa scriu acum!!

Desi mai am o singura zi aici, in Spania, nu ma pot abtine sa nu scriu sa va povestesc despre vizita pe care am facut-o astazi la Palatul Ducal Borja (sau Borgia), din Gandia. Am asteptat cam mult pentru acesta vizita, am amanat mult momentul in care sa merg sa fiu turist si nu student pentru cateva ore, insa nu m-am lasat. Daca ma credeti, acum cateva nopti, am visat ca eram in Bucuresti si regretam tare ca nu am apucat sa vad palatul si imi spuneam ca nu voi mai avea curand ocazia sa mai vizitez Gandia. Asa ca, am fost in vizita.

Veti spune ca da, tocmai acum m-a apucat interesul pentru istoria Spaniei si a familiei Borja (in italian Borgia) tocmai acum, cu serialul omonim. Partial, aveti dreptate. Dar doar partial. Am fost tare mandra s-o vad pe Ana Ularu intr-unul din episoade si asa am inceput sa ma uit (am si terminat toate sezoanele), insa pasiunea pentru istorie am avut-o dintotdeauna, mai ales pentru cea medievala. Asa ca tot ce tine de Europa secolelor 15-17, Renastere, influenta religiei catolice, luptele si controversele familiilor conducatoare ma tine in „priza”. Si, da, seriale gen The Borgias, The Tudors, iar acum, nou descoperitul Isabel sunt un drog. Si aproape de fiecare data, stau si ma gandesc cat de misto ar fi s-avem si noi astfel de seriale, cu teme istorice. Cine stie, poate candva vom avea.

Dar acum sa va spun cate ceva despre Palatul Ducal.

La inceputul secolului al 14-lea, Palatul Ducal al familiei Borja a servit drept resedinta unor membri remarcabili ai coroanei de Aragon, pana cand, in 1485, a fost achizitionat de cunoscuta familie Borja, devenind astfel casa ducilor de Gandia.

Duci Borja de Gandia au fost 11 in total, insa cei mai cunoscuti raman Alfonso, devenit Papa Calixt al III-lea, Rodrigo, devenit si el Papa, avand numele de Alexandru al VI-lea, copiii naturali ai acestuia Juan, Cesare si Lucrezia, dar si poate cel mai important membru, Francisco, canonizat de Biserica Catolica.

Numele Borja vine de la satul aragonez din care provin acestia.

Palatul Ducal Borja din Gandia (Palacio Ducal de los Borja) este casa natala a Sfantului San Francisco de Borja, care a fost un preot spaniol canonizat. Partea cea mai veche a edificiului dateaza din secolul al XV-lea, dar aceasta a fost restaurata si transormata in sanctuar de catre Iezuiti. Palatul are 2 porti: una gotica si una in stil renascentist. Interiorul adaposteste niste saloane magnifice printre care si Galeria Aurie, in stil baroc si cea a Coroanelor. Palatul Ducal se afla in apropiere de primarie iar fatada sa principala este realizata din caramizi. (sursa)

Dupa ce moare al unsprezecelea duce si nu are descendenta, la mijlocul secolului al 18-lea si dupa ce trece in proprietatea mai multor persoane, palatul ramane abandonat pret de aproape un secol, fiind mai apoi achizitionat de Compania lui Iisus (iezuiti) in 1890, deoarece a fost casa natala a Sfantului Francisco, al patrulea duce de Gandia si al treilea General al Ordinii Iezuitilor.

Imparateasa Isabel a Portugaliei.

Miniatura a Palatului, asa cum arata in secolul 15.

Capela neogotica

Capela Sfanta

Curtea palatului

Salonele Coroanelor

si-o poza cu mine 😀

Ceea ce m-a frapat in aceste incaperi este tavanul Salonului Glorificarii (Salon de la Glorificacion), pictat de Gaspar de la Huerta, reprezentand canonizarea lui Francisco de Borgia, iar legatura dintre cer si pamant este prezentata a fi facuta prin intermediul virtutilor pe care le reprezinta membrii de seama ai familiei Borgia, cei doi papi, Calixt al III-lea si Alexandru al VI-lea.

*parte a picturii de pe tavan
(sursa)

Galeria aurita

Podeaua – elemente ceramica valenciene, reprezentand cele patru elemente primordiale: focul, aerul, apa si pamantul, dispuse concentric.

Terasa

Anunțuri

¡Hola, Málaga!

Tot prima zi a calatoriei noastre prin sudul Spaniei ne-a dus in Malaga, acolo unde am facut prima oprire mai lunga si pret de cateva ore ne-am plimbat, am admirat si ne-am bucurat de un oras foarte frumos.

Sa va spun sincer, obiectivul pe care doream sa il vizitez, singurul de altfel, era casa lui Picasso. Poate si muzeul, insa m-as fi multumim doar cu locul in care s-a nascut si a crescut, iar dorinta urma sa imi fie implinita. Sunt modesta, nu cer mult.

Cam la 4 dupa amiaza am ajuns in Malaga, am parcat masina si ne-am oprit la o cafenea, exact in fata teatrului si a amfiteatrului roman. Pur si simplu doar ca sa ne uitam la lume. Apoi am inceput sa ne plimbam, iar ceea ce urma sa vedem era de-a dreptul impresionant.

Gradina botanica a orasului este, practic, in aer liber, ceea ce o transforma intr-un parc exotic, incantator si cu fel de fel de plante, flori si multe tipuri de palmieri. Preferatii nostri, evident!

Despre Malaga, cate informatii ar suna asa: un oraș portuar în Andaluzia, în sudul Spaniei, pe porțiunea coastei Mării Mediterane numită Costa del Sol.

Fenicienii au fost cei care au fondat orașul „Malaka” în jurul anului 1000 î.Hr. Acest nume provine probabil din cuvântul fenician pentru „sare”, deoarece peștele era sărat în apropiere de port.

Șapte secole mai târziu, romanii au cucerit acest oraș împreună cu alte zone spaniole de la Cartagina din Africa. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoților.

În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar orașul a devenit un important centru comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această perioadă, orașul a purtat numele de „Mālaqah”.

La sfârșitul Reconquistei, recucerirea Spaniei, Málaga a redevenit creștină, în 1487.

Orașul este o destinație turistică populară, în principal datorită apropierii de Costa del Sol.

Porturile mi s-au parut, intotdeauna, niste zone romantice. Poate ca faptul ca am crescut in Transilvania, in judetele Harghita si Mures, aproape de munte, m-au facut sa am asa o pasiune pentru mare si porturi, insa imi plac, simt ca as putea sa stau, sa privesc, sa citesc sau pur si simplu sa vad ambarcatiunile. Portul din Malaga a fost, de asemenea, un loc de promenada, de analizare a vaselor acostate si de stat la poze 🙂

Si bineinteles, plaja..

Dupa timpul petrecut pe plaja, am avut program separat: eu la casa lui Picasso, Mimi a urcat in parcul rezervatie naturala, de langa castelul Alcazaba.

Dupa o dupa amiaza petrecuta in Malaga, pot spune ca m-a cucerit cu totul. Mi-ar fi placut sa am ocazia sa petrec mai mult timp, sa ma plimb mai mult, sa vizitez mai multe locuri, insa ceea ce am vazut, putin, repede, ma face sa spune ca acesta este unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vazut. Cochet, verde, cu istoria la fiecare pas, cu plaja, castel maur si port. Si arta.

sursa.

Andaluzia Road Trip, Day 1

Mai in gluma mai in serios, de cativa ani incoace, de cand m-am apucat de meseria de ghid turistic, pe care stiti deja ca o ador, casa mea a fost ceva tot timpul schimbator. Prieteni de-ai mei adesea glumesc ca pentru mine, „acasa” e atat de relativ, incat acolo unde mi-e geanta si telefonul, acolo mi-e si resedinta temporara. Dar, daca treaba cu resedinta e asa cum e, cand vine vorba de prieteni, sunt destul de statornica si tin tare la ei si la ceea ce ne leaga. Iar fiecare moment pe care il putem petrece impreuna trebuie fructificat. In rest, traieasca Skype, Viber, Whatsapp si iMessage, nu?

Cu Mimi sunt prietena din clasa a noua, adica de vreo 8 ani. Vorbim zilnic la telefon, stim toate detaliile despre orice ni se intampla zi de zi, insa cum ea este la Cluj, iar eu sunt nu 🙂 ne vedem destul de rar. La inceputul lunii trecute si-a luat concediu si a venit sa ma viziteze, asa ca am incropit un plan de vacanta impreuna, pentru putinele zile pe care le avem de petrecut impreuna. Sa mai adaug ca ultima oara cand ne-am vazut a fost in decembrie, la Bucuresti? Nu cred ca asta conteaza prea mult, atata vreme cat legatura dintre noi este mult mai puternica.

Daca atunci cand am un grup de turisti sunt foarte implicata in absolut toate detaliile, ceea este si normal, atunci cand vine vorba de mine, de vacanta mea, sunt putin aeriana. Precum cizmarul cu pantofii vesnic rupti, nu? Pentru saptamana pe care Mimi urma sa o petreaca alaturi de mine, am avut ideea de a face un road trip prin Andaluzia si pana in Gibraltar, acolo unde Mimi vroia tare sa ajunga. Eu m-as fi multumit cu Granada si Alhambra ca principal obiectiv, insa am zis sa le imbinam si vom vedea ce va iesi. Trebuie sa recunosc ca ea s-a ocupat mai mult de detalii, eu am fost turist si atat 🙂 sau cum imi place sa glumesc, copilot inutil.

Asa ca, pentru 3 zile, traseul a fost stabilit, iar noi eram foarte incantate: Gandia – Murcia – Malaga – Marbella – Estepona – Gibraltar – Marbella – Granada – Alicante – Benidorm – Altea si inapoi in Gandia. Aproximativ 1500 de km, opriri planuite sau neplanuite, muzee, parcuri, gradina botanica, Sierra Nevada traversata, telecabina si maimutici, castel islamic, plaja-plaja-plaja si multe altele. Am gasit cazare ieftina si de buna calitate, am facut si cateva opriri pentru cafea si putina odihna, am cantat si ne-am prostit tot drumul, ne-am certat de vreo 2 ori, dar ne-am si mirat aproape fara incetare de peisajele care se tot schimbau si care ne fermecau.

Mimi a fost eroul meu absolut!! Mai ales atunci cand a condus pe Costa del Sol, pe un drum national, cu doua benzi si serpentine si in partea dreapta aveam stanca, in partea stanga marea. In gandul meu imi spuneam rugaciunile si ma impacam cu gandul ca, daca e sa mor, o sa fie intr-un loc atat de frumos!

De cateva ori am oprit, pe drumul inspre Murcia si Malaga, pentru a ne mai misca, a ne mai dezmorti si a admira privelistele si aproape de fiecare data, ceea ce descopeream, dincolo de sosele era impresionant: mici satucuri pe malul Mediteranei, plaje salbatice sau cate un resort de lux in fata carora nu puteam spune decat „woooow!!! ce frumos!!”.

Au fost niste zile superbe, in care am descoperit ca intr-adevar, daca vizitezi in Spania si nu treci prin Andaluzia, este ca si cum ai pierde jumatate din frumusetea destinului turistic.

In zile urmatoare am sa va mai povestesc despre locurile prin care am trecut, orase, obiectiv turistice si la sfarsit, fac si un calcul al cheltuielilor, pentru ca, un aspect foarte important, am avut un buget de student si ne-a costat destul de putin, fata de cate minunatii am vazut.

O zi minunata s-aveti!