Arhiva | cadou RSS feed for this section

Andaluzia Road Trip, Day 1

3 Iun

roadtrip1

Mai in gluma mai in serios, de cativa ani incoace, de cand m-am apucat de meseria de ghid turistic, pe care stiti deja ca o ador, casa mea a fost ceva tot timpul schimbator. Prieteni de-ai mei adesea glumesc ca pentru mine, „acasa” e atat de relativ, incat acolo unde mi-e geanta si telefonul, acolo mi-e si resedinta temporara. Dar, daca treaba cu resedinta e asa cum e, cand vine vorba de prieteni, sunt destul de statornica si tin tare la ei si la ceea ce ne leaga. Iar fiecare moment pe care il putem petrece impreuna trebuie fructificat. In rest, traieasca Skype, Viber, Whatsapp si iMessage, nu?

Cu Mimi sunt prietena din clasa a noua, adica de vreo 8 ani. Vorbim zilnic la telefon, stim toate detaliile despre orice ni se intampla zi de zi, insa cum ea este la Cluj, iar eu sunt nu 🙂 ne vedem destul de rar. La inceputul lunii trecute si-a luat concediu si a venit sa ma viziteze, asa ca am incropit un plan de vacanta impreuna, pentru putinele zile pe care le avem de petrecut impreuna. Sa mai adaug ca ultima oara cand ne-am vazut a fost in decembrie, la Bucuresti? Nu cred ca asta conteaza prea mult, atata vreme cat legatura dintre noi este mult mai puternica.

roadtrip2

Daca atunci cand am un grup de turisti sunt foarte implicata in absolut toate detaliile, ceea este si normal, atunci cand vine vorba de mine, de vacanta mea, sunt putin aeriana. Precum cizmarul cu pantofii vesnic rupti, nu? Pentru saptamana pe care Mimi urma sa o petreaca alaturi de mine, am avut ideea de a face un road trip prin Andaluzia si pana in Gibraltar, acolo unde Mimi vroia tare sa ajunga. Eu m-as fi multumit cu Granada si Alhambra ca principal obiectiv, insa am zis sa le imbinam si vom vedea ce va iesi. Trebuie sa recunosc ca ea s-a ocupat mai mult de detalii, eu am fost turist si atat 🙂 sau cum imi place sa glumesc, copilot inutil.

roadtrip3

Asa ca, pentru 3 zile, traseul a fost stabilit, iar noi eram foarte incantate: Gandia – Murcia – Malaga – Marbella – Estepona – Gibraltar – Marbella – Granada – Alicante – Benidorm – Altea si inapoi in Gandia. Aproximativ 1500 de km, opriri planuite sau neplanuite, muzee, parcuri, gradina botanica, Sierra Nevada traversata, telecabina si maimutici, castel islamic, plaja-plaja-plaja si multe altele. Am gasit cazare ieftina si de buna calitate, am facut si cateva opriri pentru cafea si putina odihna, am cantat si ne-am prostit tot drumul, ne-am certat de vreo 2 ori, dar ne-am si mirat aproape fara incetare de peisajele care se tot schimbau si care ne fermecau.

Mimi a fost eroul meu absolut!! Mai ales atunci cand a condus pe Costa del Sol, pe un drum national, cu doua benzi si serpentine si in partea dreapta aveam stanca, in partea stanga marea. In gandul meu imi spuneam rugaciunile si ma impacam cu gandul ca, daca e sa mor, o sa fie intr-un loc atat de frumos!

IMG_5592

roadtrip5

mimi serban

raluca muresan roadtrip

mimi serban roadtrip

roadtrip8

De cateva ori am oprit, pe drumul inspre Murcia si Malaga, pentru a ne mai misca, a ne mai dezmorti si a admira privelistele si aproape de fiecare data, ceea ce descopeream, dincolo de sosele era impresionant: mici satucuri pe malul Mediteranei, plaje salbatice sau cate un resort de lux in fata carora nu puteam spune decat „woooow!!! ce frumos!!”.

raluca muresan roadtrip3

roadtrip9 paradisio

roadtrip9 paradisio

raluca muresan roadtrip3

mimi serban roadtrip3

Au fost niste zile superbe, in care am descoperit ca intr-adevar, daca vizitezi in Spania si nu treci prin Andaluzia, este ca si cum ai pierde jumatate din frumusetea destinului turistic.

In zile urmatoare am sa va mai povestesc despre locurile prin care am trecut, orase, obiectiv turistice si la sfarsit, fac si un calcul al cheltuielilor, pentru ca, un aspect foarte important, am avut un buget de student si ne-a costat destul de putin, fata de cate minunatii am vazut.

O zi minunata s-aveti!

My Erasmus

1 Iun

raluca muresan erasmus

Mi-am facut un mic plan pentru zilele urmatoare, cum saptamana ce incepe luni este ultima a semestrului universitar si s-au aglomerat teste, examene, proiecte etc, asa cum mi se intampla de 4 ani incoace si abia atunci am realizat ca mai am fix o luna in care ma mai pot bucura de statutul „Erasmus student”. Va intrebati daca sunt trista? Nu! Nu sunt.

Aceste 4 luni au trecut relativ repede, dar greu. Greu pentru ca, in ciuda incantarii si bucuriei pe care le-am manifestat inainte de a venit aici, ba chiar cu aproape un an inainte de inceperea bursei, viata mi s-a schimbat de cand am primit acceptul (in martie 2012) si pana am venit in Spania, in ianuarie 2013. Inca o data, vorba „Ai grija ce-ti doresti, caci ti se poate intampla” mi s-a dovedit foarte adevarata.

raluca muresan

A fost o experienta in care mi-am testat, ca am vrut, ca n-am vrut, limitele si puterile. Nu am avut momentele rele, grave, nicidecum, ci doar grele. Dar acelea vor conta cel mai putin peste cateva luni, cand voi poate in alt colt de lume si voi privi in urma, cu zambetul pe buze.

Au fost multe experiente noi, surprinzatoare, frumoase, cu oameni si mai frumosi si care mi-au devenit apropiati. Ma rog, doar cativa :).

universidad politecnica raluca muresan

Ca sa fac o lista a lucurilor care imi vor ramane in minte si in suflet, dupa ce imi voi lua ramas-bun de la Gandia, Valencia si Spania, cred ca trebuie sa ma vorbesc intai despre sistemul de invatamant foarte diferit, practic, punctual si mult mai „student orientated”. Va marturisesc ca inca nu am reusit sa le vorbesc cu „tu” profesorilor mei, desi este un lucru foarte firesc aici.

La cateva saptamani dupa ce am ajuns aici, am decis sa ma mut mai aproape de Universitate. Initial stateam in Valencia, chiar in centru, intr-un apartament superb, intr-o cladire veche, insa cele aproape 90 de minute cu trenul si autobuzul de doua ori pe zi nu erau cele mai placute, asa ca m-am mutat in Gandia, la 60 de km sud, pe Costa Blanca a Spaniei, in ceea ce numesc spanioli „orasul capitala a turismului”, un fel de Mamaia noastra. Ba mai mult, m-am mutat in districtul Platja (=plaja), unde este una dintre ramurile Universitatii Politehnica din Valecia. Mai precis, la nici 2 minute de plaja si de Marea Mediterana.

raluca muresan gandia erasmus

Veti gandi ca este putin deplasat sa pui Universitatea in asemenea loc, si eu am gandit asta la inceput. Insa nu e deloc asa, specializarile care sunt studiate aici sunt Turism, Studii de Mediu si Multimedia, asadar, ce loc mai bun sa inveti despre gestiune turistica, asa cum e cazul meu, daca nu chiar in capitala turismului spaniol?

raluca muresan universidad politecnica valencia

Am venit aici impreuna cu o colega de la Romano-Americana, am mai intalnit inca o romanca de la Universitate, venita tot cu Erasmus, locuiesc cu trei italience si cam tot timpul sunt inconjurata de toate natiile 🙂 de nemti, francezi, polonezi, itanlieni, sud-americani, americani etc. Am atins un nivel foarte inalt de span-gleza 🙂

IMG_1344

raluca muresan eramus2

raluca muresan2
Cel mai important, dincolo de studii, petreceri, vizite, muzee si altele, este faptul ca am avut mult mult timp pentru mine. Prea mult, as zice eu. Am recuperat anii de studentie pe care i-am sacrificat in Bucuresti pentru joburi in cateva luni aici: am citit mult, m-am plimbat, am facut jogging, am inceput si ajuns la zi cu cateva seriale, am vazut multe filme si am fost la sala like never before: adeseori de 2 ori pe zi.

raluca muresan gym
raluca muresan gym universidad politecnica valencia

A mai ramas o luna care va trece mai repede din cauza sesiunii, a zilelor insorite si pierdute pe plaja la bronzat si balacit, a facutului de bagaje si a despartirilor facute in mod organizat, cu tapas, cerveza, sangria si paella. Despartiti de niste oameni care ti-au fost o semi-familie cateva luni, cu care ai impartit mancare, bautura, muzica, voie buna sau suparari, emotii sau temeri si cu care nu stii daca te vei mai intalni in viitor.

platja de gandia raluca muresan

Sunt fericita ca mi-am dus visul pana la capat (aproape), ca n-am renuntat la o dorinta atat de mare, care mi-a aparut in gand si in inima si care n-a mai vrut sa se dea batuta, desi circumstantele s-au schimbat si nu mai erau tocmai favorabile in totalitate. Sunt mandra ca am mai facut inca ceva pentru mine!

Gracias, España! Te quiero mucho!

Satisfactia lor e bucuria mea

28 Apr

raluca muresan tour guide

Nu stiu daca este un obicei pe care ni-l cream de-a lungul anilor sau doar o tendinta naturala de a privi in urma, dar de fiecare daca cand incerc sa analizez situatia in care ma aflu in prezent, ma vad comparand-o cu ceea ce era acum o luna, trei, sase sau un an. Nu prea trec de aceasta limita de un an. Faptele sunt inca proaspete.

Cu cateva saptamani in urma am inceput, timid, munca la un proiect nou de-al meu. Deocadata pasii sunt pe research si creioanarea ideilor, obiectivelor si analizarea posibilitatilor de realizare. Incet-incet. Insa nu pot sa nu ma gandesc, sa nu compar. In ultimul an, viata mea s-a schimbat mult, s-a intors cu 180 de grade si stiu ca va continua sa ma surprinda si de acum incolo.

Dar ce faceam acum un an, ca tot ma „bantuie” aceasta intrebare?

Acum un an am organizat integral, singurica, prima vacanta a unor turisti englezi. Inceputul a fost cam asa: tarziu, aproape de miezul noptii, ma suna un amic din Londra sa ma intrebe daca as putea sa le fac unor cunoscuti o mini-vacanta in Romania. Evident am zis da, fara sa clipesc, iar dupa cateva ore, deja aveau cateva oferte de trasee si activitati pentru posibilul voiaj.

In acel moment, aveam in spate doar un sezon de ghidarie, era urmatorul pas, oarecum. Urmatoarea provocare care mi se dadea. Nu vreau sa va spun prin ce emotii am trecut. Emotii, putina frica, dar si bucurie.

Da! A fost multa bucurie, scaldata in lacrimi! Dar asta am simtit-o cateva saptamani dupa ce totul s-a incheiat.

Vacanta cuplului englez dornic sa viziteze Romania a mers foarte bine, am avut grija de fiecare detaliu – zboruri dus-intors, transfer, cazare, mese, transport cat mai comfortabil, vizite interesante, informatii utile, dar si captivante, timp liber, activitati si locuri diverse. M-am simtit, deseori, ca as fi in vacanta cu ei, nu ca as lucra pentru ei.

Dupa ce ne-am luat ramas bun la aeroport si ne-am urat de bine, promitandu-le sa le dau de stire cand voi ajunge in Londra, am plecat spre casa, linistita si impacata ca totul a iesit bine si mi-am vazut de treburile mele mai departe.

Apoi a urmat bucuria scaldata in lacrimi, cand intr-o dupa-amiaza, am gasit in posta un plin trimis cu „Royal Mail” si care continea o minunata scrisoare de multumire si multe poze cu noi, facute de ei. Mi-au spus cat de bine s-au simtit, cat de placut a fost, cat de incantati au fost de mini-vacanta lor si de mine.

A fost cel mai frumos feedback primit!

Cel mai frumos lucru care m-a facut sa plang din toata inima.

28 Mar

De cand ma stiu, am facut tot felul de lucruri, bune sau nebunesti, pentru ca asa a fost impulsul de moment. Am avut libertatea de a face ce m-a taiat capul, fara sa stau sa gandesc sau sa analizez prea mult. Multi mi-au zis ca sunt naiva, visatoare, prostuta, dar am avut si persoane care mi-au zis sau mi-au scris ca i-am inspirat. Iar cand auzeam asta, ma emotionam si nu intelegeam de ce mi-ar spune cineva asa ceva, ca doar eu n-am prea facut nimic..

Pe A. am cunoscut-o in aeroport, la Otopeni, dupa ce mi-am condus niste turisti si m-am gandit sa iau autobuzul pana la Unirii, scutindu-l si pe sofer de inca un drum pe traficul imposibil al Bucurestiului, in jurul orei 6 dupa-amiaza. Pentru legatura care s-a facut intre noi doua, ma gandesc deseori la ea ca la o Zana buna, caci e mereu acolo cand vreau sa ii povestesc ceva, sa ii cer o parere sau o reteta pentru pranz sau cina.

Acum cateva zile am primit un email de la ea. Am plans ca un copil pret de cateva minute. Sper sa va placa 🙂

Sunt un om extrem de ocupat pentru ca mi-am atins cele mai mari vise de cativa ani si ma bucur de ele, sper eu pentru restul vietii.

In generatia mea mi-am dorit tot timpul sa am alaturi oameni determinati si luptatori ca si mine care-si infrang propriile bariere, insa sunt atat de rari, insa cand ii intalnesc suntem ca marca de scrisoare…forever.

In 2010 imi revedeam tara pentru prima data dupa o absenta de 6 ani si pentru a simti bine pulsul schimbarii si a avea o „reintoarcere” gradata si calma, nu mi-am anuntat sosirea.

Asa am iesit din aeroport spre autobuzul ce uneste aeroportul de oras cu o cartela ce trebuia „taxata/scanata”.

O masinarie portocalie cu un mic ecran si o mare bulina neagra astepta scanarea cartelei mele. Dar vorba ceea, Romania, tara tutror posibilitatilor…nu merge.
O voce feminina, tanara si vesela imi striga de undeva din spate: „Tine-ti cartela sub bulina neagra!” Am incercat, nimic. Vocea se apropie de mine spunand:”Stati ca va ajut eu!”.

Si cand colo ce sa vezi, o tanara de statura medie, imi ia cartela si tic!, scan!, a reusit. Ma uit la ea, ii multumesc si sunt pe loc fascinata de niste ochi ca niste magnete ce ti se lipesc pe viata de inima.

Am intrat in vorba si prin stilu-mi specific atingeam subiecte „sensibile” pentru generatia de astazi. Asa am flat ca desi pasionata de „look, moda, etc….”, se intretine singura, urmeaza cursurile a doua facultati, este membra a unei echipe de radio, are un blog si participa la diverse evenimente pe temele pasiunii ei. Nici o grimasa de pe expresia ei nu-mi lasa indoiala ca nu spune adevarul, insa „infloririle uzuale ale romanilor” mi-au lasat o virgula de indoiala si aveam o singura modalitate sa ma conving…Sf. Google :))))

Dupa ce toate s-au adeverit, am realizat ca tocmai am intalnit acea prietena la care tanjeam in perioada studiilor mele si nu o gaseam.

M-am bucurat si m-am intristat in acelasi timp….Ma gandeam wow, iata-mi sosia! Iata prietena luptatoare ce o cautam in scoala, am gasit-o. Insa ma intristam si-mi spuneam, la ce bun? Oricum ne despart 14 ani diferenta, apoi eu nu mai traiesc in Ro, insa un enorm respect a tronat din prima clipa….

Pentru mine, pe langa celelalte calitati, eu am botezat-o „explozie de energie” si de fiecare data cand intram in legatura via internet sau telefonchat, rasare soarele.

Cine este? Este un mugure in prag de inflorire, un mugure menit sa sustina, sa iubeasca, sa bucure si sa intareasca tot ce atinge…..aceasta este Raluca Muresan.

Unde va fi in 5 ani? Ohooooooo cu foarte mult departe de ce am sperat eu sa visez pentru mine! Ma uit la acest mugure si simt ca este un alt eu in generatia tanara.

Concluzia? Nu as fi crezut dupa 6 ani de nevizitat tara, ca primul om intalnit sa si ramana in inima si mintea mea si in ciuda putinului timp liber, sa ma gandesc atat de mult la acest mugure, ca o noua responsabilitate in viata.

Iti multumesc Raluca ca existi si fie ca pentru multi din generatia ta sa fii un bun exemplu de lupta!!!!!!!

Cu drag.

In vizita la Gucci Upper East Side

11 Oct

Cu cateva saptamani in urma am fost foarte fericita sa primesc invitatia celor de la Gucci de a le vedea hainele de toamna, proaspat intrate in magazine, dar si posibilitatea de a alege ce reprezentanta vreau eu. Judecand doar „geografic”, evident ca am ales Upper East Side. De ce? Foarte superficial…pentru ca am fost cucerita iremediabil de Gossip Girl si, de cand sunt aici, in New York, fiecare plimbare in partea high-class a Manhattanului ma face sa ma simt precut Alice in Tara Minunilor. Si cum orice basm dureaza doar cateva clipe (in cazul de fata o ora-doua), de fiecare data ma intorc inapoi in Queens/Long Island, unde locuiesc temporar.

M-am simtit foarte bine la magazin. Cedric, sales managerul a fost mai mult decat amabil, ne-am imprietenit cat ai clipi si am ras si povestit de parca eram la cafea si ne stiam de cateva luni bune. Ca a fost doar dragut din cauza jobului sau a fost, intr-adevar sincer, asta nu va pot spune. Cert e ca la a doua noastra „intalnire”, mi-a cerut toate detaliile posibile in ceea ce priveste munca de ghid turistic si cum ar putea s-o ia si el pe aceasta cale.

Am sa las pozele sa spuna mai multe despre toamna-iarna 2012-2013 prin prisma Gucci.

















El e Cedric.

Povestea colierului roz

12 Iul

La cateva zile dupa ce am ajuns in State, am primit un mesaj pe Facebook, de la o domnisoara tare draguta, dar pe care o stiam doar de pe Facebook si de pe My Daily Look. Ma felicita ca am ajuns cu bine, imi ura multa bafta si, foarte frumos din partea ei, imi spunea cum ca a castigat un voucher ce poate fi folosit pe un site de accesorii, insa, poate fi folosit doar pentru comenzi in State si Canada. Si ca, daca vreau si daca gasesc ceva care sa imi placa, pe site, mi-l face cadou cu mare drag.

M-am bucurat mult. Nu atat de mult pentru voucher, cat pentru gestul atat de frumos al unei persoane care nu ma cunoaste decat prin intermediul unui site de socializare.

Iti multumesc mult, Alexandra!


sursa foto colier aici.

My last night Outfit

8 Iun

Aseara am fost la re-deschiderea Le Gaga, evenimentul ce a adunat muuuulta multa lume si care poate fi considerat „inceputul verii”.

Nu am sa ca spun pareri despre ce s-a intamplat, despre cat de multa lume a fost sau cum e clubul, cu siguranta detaliile astea le puteti gasi cam peste tot.

Eu insa va arat cum am fost imbracata aseara, caci m-am pregatit si de deschidere, dar si sa-i sarbatoresc cei 20 de anisori verisoarei mele.

Rochia am primit-o cadou, iar plicul e vechi, dar si-a gasit bine locul in tinuta. Zic eu 🙂

Deci… cum vi se pare?