Buna dimineata, America!

19 Iun

– „Ai metale? Lichide? Arme?”
– „Nu! Nu! Nu!”
– „Ai niste ochi incantatori!”

Asa a inceput lungul meu drum catre acest mare vis pe care il aveam de atata vreme, de cand eram mica: sa merg la New York! Era 8 si jumatate dimineata, pe Otopeni, iar eu tremuram de emotie. Emotia plecarii, a unui drum lung, dar si cu un zambet copilaresc pe chip. Copilul nebun si zglobiu isi implinea visul. Sau era pe drumul spre a-l implini.

Ofiterul de la control mi-a zambit, m-a complimentat si mi-a urat „Drum bun!”, asta dupa ce mi-a spus cat de incantatori sunt ochii mei si mi-a verificat mainile, sa vada daca sunt sau nu casatorita. Pe mana stanga, de cateva zile, port un inel (asemanator inelului de logodna), pe care Stefana, prietena mea, mi l-a daruit. Cred ca l-a descurajat putin, caci atunci cand l-am intrebat daca trebuie sa-mi dau jos si inelul, inainte sa trec prin detectorul de metale, mi-a zis ca acolo unde sunt inele sau verighete, ei nu intervin :).

Am trecut de control, m-am dus incet spre poarta de imbarcare, apoi spre avion, am urcat si mi-am cautat locul si totul a fost ok. Un zbor de 3 ore si jumatate pe parcursul caruia doar am dormit. Vorba unui amic, sa dormi, sa treaca mai repede!

Conexiune am avut la Londra, pe Heathrow, iar una din grijile mele era faptul ca am prea putin timp la dispozitie. Si cam asa a fost. In 40 de minute a trebuit sa trec de la terminalul 3 la 5, sa stau la cateva cozi, sa astept trenul spre portile de imbarcare si, din nou, sa am emotii peste emotii ca voi ajunge sau nu la imbarcare. Am ajuns ultima! Da` am ajuns.

Surpriza abia acum urmeaza. Dupa ce ni s-au explicat procedurile in caz de urgenta, capitanul de anunta ca nu putem decola, caci in apropierea aeroportului este un protest, oamenii sunt in strada si e prea periculos sa decoleze si ca, pentru moment, avioanele sunt la sol, iar cele ce trebuie sa aterizeze mai asteapta. Spunea el riscul e destul de ridicat. Dupa 30-40 de minute, lucrurile au revenit la normal, politia i-a convins pe oameni sa plece si noi am decolat. Inca un pui de somn pentru mine.

Zborul a fost usor si, desi lung, parca timpul a trecut mai repede. Am mancat, am mai povestit cu unguroaica-americanca de langa mine, m-am uitat la Bel Ami si am inceput si My week with Marilyn, am ascultat niste muzica, insa emotiile eram tot acolo. Mai aveam putin…

Cu toate ca am plecat cu aproape o ora intarziere, am ajuns doar cu 10 minute mai tarziu decat ora stabilita. Inaintea aterizarii, am fost rugati sa completam niste formulare pentru intrarea in tara si atunci mi-am dat seama ca Certificatul de munca, del buclucas, care imi fusese gresit, mai avea o greseala: adresa unde voi munci si locui era gresita, statul era gresit (am pus New Jersey in loc de New York) si iar m-au apucat emotiile.

Am stat la coada frumos, iar cand mi-a venit randul, am raspuns frumos la intrebari 🙂 pentru cat timp sunt venita, unde o sa stau, ce-o sa fac, de unde vin si cum mi-a fost zborul… Ofiterul mi-a zis ca stie de country club-ul unde voi mucni, iar la sfarsit mi-a urat mult noroc si mi-a dat un sfat, zice el, parintesc: sa nu ma incred in barbatii cu bani, ce au impresia ca sunt speciali si pot obtine orice, ca nu sunt deloc speciali si sa am grija de mine.

Am zambit, i-am multumit si fuguta la taxiuri.

Pana sa ajung la taxi, am fost abordata de un columbian simpatic, care m-a ajutat cu bagajul, mi-a zis ca lucreaza in Manhattan, am schimbat cateva vorbe si a ramas sa ne imprietenim pe Facebook. Am luat taxi, m-a costat putin (25 $) si… am ajuns la destinatie 😀 Inwood Country Club – un loc de poveste, la periferia New York City-ului.

LE: ieri, luni, am vizitat parte a Manhattanului, dar pentru ca sunt o tuta, am luat un cablu gresit pentru aparatul foto. Deci, pana nu fac rost de un alt cablu, nu va pot arata poze.. 😦 dar ma descurc!

Anunțuri

9 răspunsuri to “Buna dimineata, America!”

  1. riana 19/06/2012 la 4:51 pm #

    Raluca,vrei sa spui c-ai fost abordata de un „columbian”,nu de un „columbean”,altfel va crede lumea ca e vorba de vreun irinel in varianta americanizata 🙂 si ca „a ramas sa ne imprietenim”, nu „am ramas sa ne imprietenim”;no offence,dar eu remrc usor greselile si imi place sa spun,decat sa cred ca e mai bine sa tac,pe ideea ca eu as prefera sa mi se spuna.In rest,I wish you all the best& good luck with your life in the Big Apple!

    • riana 19/06/2012 la 4:58 pm #

      ups,remarc, „a”-ul lipsa e din cauza tastaturii,by the way 🙂 desi am verificat my spelling!

    • fatadelaradio 19/06/2012 la 11:49 pm #

      Graba strica treaba! Iti multumesc frumos! Nu m-am suparat deloc.

  2. Claudia Conte 19/06/2012 la 8:06 pm #

    multa multa bafta…colega!!!! pup o fata dulce!

  3. B.Betty 19/06/2012 la 11:20 pm #

    abia astept sa mai vad pe blog poze si ganduri despre aventura ta in new york ❤

  4. alinaceusan 20/06/2012 la 4:30 pm #

    Raluca! Poze! :D:D macar un mobile upload!

    • fatadelaradio 20/06/2012 la 11:00 pm #

      Azi mi-am primit telefonul, care ramasese in Bucuresti… o sa va umplu de poze!!! Maine imi cumpar cablu pentru aparatul foto.

  5. windwhisperer 25/06/2012 la 12:55 am #

    welcome to America 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: