Tocmai am observat ca n-am mai scris de 2 saptamani.
Sa imi fie rusine!
Chiar n-am simtit ca a trecut atat de mult… Trebuie sa imi cer scuze fata de blog ca l-am abandonat in browser si mi-am vazut de treburile mele, poate prea tare… insa facem un consens, deal? Sa scriu din 2 in 2 zile 
si promit sa incerc sa ma tin de cuvant.
S-au intamplat multe in aceste 2 saptamani.. am fost in tabara de vara Radio3Net unde m-am simtit foarte bine, am facut multe poze pe care am sa le postez de indata ce le voi primi de la iubitu`, am muncit cam zi de zi, am fost obosita seara… m-am enervat… ar fi multe de insirat si nu vreau sa plictisesc.
Cel mai important: m-am vazut cu Oana, nasa mea scumpa. Dupa un an de Bucuresti. Un an in care am tot amanat amandoua din lista de timp, oboseala, sesiune si multe alte motive. Mi-era dor de ea, mi-e dor de mama, mi-e dor de Lari.. dorul nu e deloc proportional distantei. E mare si atat. Dar vine si mama..
Revin maine cu o surpriza si cu alte vesti.
Pana atunci, va dedic o piesa ce e pe repeat de cateva zile la mine!
Noapte buna!
P.S. joi am un an de cand m-am mutat in Bucuresti… wow! 
Păi sper că a fost un an bun şi sper să mai urmeze alte zeci de ani buni!
Nota 10 pentru melodie! ;;)
Ai prins şi vreme bună la mare?!