In aceasta seara, cu incepere de la ora 19 am fost la Sala Palatului, la un spectacol caritabil, numit “Viata pentru viata”, desfasurat pentru bolnavii de cancer de san, de col uterin si de prostata, organizat de Houston NPA, in colaborare cu mai multe asociatii ale pacientilor. Toate bune pana aici, un demers mai mult decat apreciabil. Fecitari celor ce si-au adus aportul.
Chestiunile neplacute vin insa din partea organizarii fizice propriu-zise… a fost un spectacol maraton, a tinut aproape 4 ore, a dat impresia unei debandade in care cine ajungea, dintre artisti, era aruncat pe scena si pus sa cante. Sonorizarea a fost execrabila. Mi-am acoperit urechile de cateva ori pentru ca efectiv ma dureau. Microfoane putine (Florin Vasilica si grupul Teleormanul au cantat 5 la 1 microfon), s-a facut playback.. 
Repet, evenimentul in sine e de apreciat, tot respectul pentru cei ce au gandit si pus in aplicare un astfel de gest pentru bolnavii de cancer. Dar artistii sau pseudo-artistii care au cantat au dat impresia (unii) ca nu le e pe plac prezenta lor acolo si ca, desi presteaza pro bono si pentru o cauza nobila, nu sunt prea sinceri.. Unii dintre ei.
Amfitrioana a fost Simona Balanescu, o domnisoara ce are emisiune pe Antena 2 (nu stiam de ea nimic..) si care mi-a parut din prima clipa nepregatita. Nu sunt eu “lupul moralist”, nu vreau sa dau lectii nimanui, dar ca o persoana ce face de ceva vreme radio, ce studiaza comunicare, am ramas profund dezamagita. Domnisoara s-a bazat prea mult pe spontaneitatea ei si pe improvizatie si prea putin pe o pregatire pralabila. S-a balbait, si-a pierdut ideile, a incurcat anumite momente, a facut prezentari uneori exagerate artistilor (l-a prezentat pe un baiat de maxim 20 de ani spunandu-i “domnul x, un adevarat maestru..”).
Un punct rosu mare mare il are Sanda Nicola, ce a tinut un speech plin de emotie, sincer si a stiut cum sa transmita mesajul cu care a “venit” de acasa. M-a uimit inca o data si m-a facut s-o admir mai mult, si din postura unei invingatoare a cancerului de col uterin.
Si sa trec la partea care imi place mie cel mai mult. Hainitele. Cu cine sa incep? Cu bine sau cu rau?
Eh.. va prezint binele 
. Adica Luminita Anghel.
O prestatie desavarsita: a cantat live, a stiut sa comunice cu publicul (atunci inca numeros) din sala, a interpretat “Je t`aime” a Larei Fabian si “Let me Try”. Mi-a placut cum a fost imbracata, black&white reusit. Nici macar sutienul negru nu parea a fi nelalocul lui.
Iar acum va rog sa va protejati ochii. Mi-a fost dat sa ma speriu si sa imi para rau ca nu mi-am luat ochelarii de sudura cu mine. Andra a avut o tinuta care, cred, mi-a marit miopia. O rochie scurta din paiete in mai multe culori ce straluceau de mama focului si o pereche de pantofi roz din satin, cu toc in culoarea lemnului si un accentuat aspect de ieftinitura. Si cand zis asta, ma refer la calitate nu la pret. O piesa vestimentara misto nu trebuie sa aiba neaparat un pret ridicat. Plus ca rochita n-o avantaja deloc.
Parul probabil si l-a prins inainte de a intra pe scena… bad! bad! bad!
Daca va mai spun ca a cantat peste piesa si se auzea doua voci putin cam nesincronizate e ca si cum as pune cireasa pe tort. Tort cam stricat de data asta.
Dar nu asta a fost cireasa de pe tort, ci tocul rupt al unei dansatoare, in plina actiune. Dar bravo ei ca a continua si a dansat cu minus un toc.
(( vreau si euuuuuuuuuuuuuuu
Comentarii recente